Protectorii

Capitolul 29

-May, aud vocea mamei de la parter, ai putea coborî puțin?
-Imediat, ii raspund eu, pe cand imi încalt paucii.
Ies din camera si cobor scările. In sufragerie ma așteaptă Cassy, Isabel, Tim si Chris.
-Eu o sa plec, si va las sa vorbiti a spus mama pe cand părăsea camera.
Ma asez pe canapea, langa Cassy, si astept.
-Deci...? Zic eu cand vad ca nimeni nu spune nimic.
-Nu stiu cum sa iti spunem, a inceput Isabel.
-Dar am gasit o posibilitate de a-l contacta pe Will, a continuat Tim.
Eu puteam face asta deja. Nu, de fapt el putea. Am încuviintat entuziasmata, indemnandu-i sa continue.
-Credem ca ne-ar putea spune cum sa ajungem la el.
-Si? Ce mai asteptam? întreb eu incantata.
-Uite aici vine problema. Avem nevoie de pumnal. Una dintre calitatile lui este faptul ca poate lua legătura cu anumite persoane.
-Stati puțin, am spus eu uitându-ma spre Chris, el...
-E-n regula, mi-a spus Cassy. Stie.
Eram puțin uimita, dar in fond, nu ar trebui. Doar e verisorul ei. O data si o data ar fi aflat.
-Okay, pai atunci merg sa duc pumnalul.
Am intrat repede in camera mea si am deschis dulapul. Am ridicat una dintre scânduri si am scos saculetul negru. Am coborât iar in sufragerie, si am scos pumnalul pe masa.
-Bun, deci? Cum facem? am intrebat eu nerăbdătoare.
-Puneti toti mana pe pumnal si ganditi-va la persoana cu care vreți sa vorbiti, a spus Iz citind Instrucțiunile din Grimoar.
-Eu nu i-l cunosc pe Will, a spus Chris stanjenit.
-E-n regula, l-am asigura eu. Poti sa stai deoparte pana terminam noi.
Ne-am asezat toti pe podea si fiecare din noi a atins pumnalul. Am simțit o pulsatie scurta si am inceput sa vizualizez chipul lui Will. Începând de la ochii aceia de un albastru intens, pana la parul negru ca smoala, răvășit pe frunte. Buzele ii erau ușor întredeschise, si inainte sa imi dau seama, ma aflam langa el. Imediat i-am vazut si pe ceilalti alături de mine.

-Prieteni? a intrebat Will nesigur. Cum ati ajuns aici.
-Nu suntem la propriu aici, a spus Iz încercând sa i-l imbratiseze, insa drgeaba. Mâinile ei erau parca de fum.
A oftat trista, iar apoi s-a depărtat de el.
-Cum ati reusit sa comunicați cu mine?
-Cu ajutorul pumnalului, pe care i-l avem tot de la tine am spus eu zâmbind.
Sunt asa bucuroasa sa i-l vad, chiar daca e pentru scurt timp. Macar ma pot asigura ca e bine.
-Da. Vrem sa te întrebam cum putem ajunge aici, a continuat Iz in locul meu.
-Nu va pot spune. E prea periculos.
-Will, te rog, l-am implorat eu.
A încercat sa imi răspundă ceva, insa imaginea devenea din ce in ce mai slaba.
-Ce se intampla? am strigat eu pentru a ma face auzita.
-E el. Cel de care ti-am spus ca încearcă sa iti fac rau, mi-a raspuns Will, vocea lui estompandu-se treptat.
Ne-am trezit cu totii pe podea, iar pumnalul, care trebuia sa se afle in mainlie noastre, nu mai era.
Am aruncat disperata o privire in jur, pentru al vedea pe Chris, căzut pe jos, in timp ce un firisor de sânge i se scurgea din colțul gurii.
-E doar leșinat, a spus Cassy aplecandu-se deasupra lui.
Da, dar asta însemna un mare ghinion pentru noi. Daca a leșinat inseamna ca nu are de unde sa stie cine a intrat si a furat singurul nostru mod de comunicare cu Will.
M-am ridicat si am adus din bucatarie o punga de gheata, pe care i-am dat-o lui Cassy. A luat-o si i-a pus-o pe frunte, iar dupa cateva minute, si-a deschis ochii.
-Hei, esti bine? l-a întrebat Cassy îngrijorată.
A murmurat vag un 'da', iar eu l-am intrebat:
-Iti mai amintești ceva de dinainte sa leșini?
-Nu. Am auzit un zgomot, iar in secunda următoare m-am trezit pe podea.
Am oftat exasperata. Asta nu prea ne era de nici un ajutor.
-May, a spus Cassy apropiându-se de mine. Nu cred ca ar fi bine as rămâi singura. La cat de ușor a putut sa intre in casa ta, sunt sigura ca o poarte face din nou. Cel mai bine ar fi sa rămânem cu rândul la tine. Si in caz ca o sa mai vina, o sa fim pregatiti.
Am încercat sa protestez, insa Iz mi-a tăiat imediat vorbele.
-Are dreptate. Asa o sa fi in siguranță.
Tim si Chris au aprobat-o, asa ca mi-am dat seama ca nu are rost sa ma opun.
-O sa ramân eu in seara asta, a spus Tim. Pot sa dorm pe canapea.
-Nici vorba, am spus eu. O sa stai in camera de oaspeți.
I-am asigurat pe ceilalti ca o sa fiu bine, i-ar apoi i-am condus spre usa. Dupa ce au plecat cu totii, l-am condus pe Tim, intr-una din camerele de la parter.
-Uite, poti sa stai aici, ii spun eu aprinzand lumina, lăsându-l sa intre in camera alb cu verde, frumos mobilata. Dar, sa stii, chiar nu e nevoie de toate astea.
-Ti-am spus, e in regula. Suntem prietenii tai, si nu ne deranjează de loc asta. Si tu ai face la fel pentru noi.
I-am zambit recunoscătoare, apoi am ieșit din camera, lăsându-l sa se instaleze.
-Daca ai nevoie de ceva sa imi spui, i-am mai zis eu apoi am urcat obosita scările spre camera mea, si m-am bagat in pat.
De îndată ce capul meu a facut contact cu perna, am adormit. Un somn linistit si lipsit de vise.