Capitolul 17

1.8K 194 5
                                    


-Ce sa intamplat? ma întreaba Will venind in fuga langa mine
Nu ii raspund, ci ma mulțumesc sa ma holbez la bucata de hârtie ce o strâng in pumn.
De abia acum pare sa o observe si Will. Imi desface cu grija degetele din jurul ei si citește.
-" Daca nu veniți la luminisul din padure, astăzi la ora 19:00, va puteți lua adio de la prieteni vostri. Cat despre Mary, i-am dat o substanta puternica, care o va tine in soc ceva timp."
-A

Am încercat sa nu ma infurii cand am auzit biletul, si nici atunci cand am vazut-o pe mama cu mâinile strânse in jurul picioarelor, leganandu-se inainte ai inapoi. M-am aplecat si am sărutat-o ușor pe frunte, spunându-i ca totul o sa fie bine, chiar daca știam ca nu e asa. In momentul ala, știam doar ca trebuia sa i-o spun.
O privire aruncată spre Will, mi-a confirmat ceea ce deja știam. Era nervos. Dar nu va risca viata lui Cassy, Isabel si Tim, asa ca se va duce la întâlnirea cu Asher.
-Vin cu tine! am spus eu hotarata.
-Imi pare rau, dar nu o sa te las sa vi. Rămâi aici, împreuna cu mama ta.
-Ba vin. Nu imi poti spune ce sa fac.
-Bine, fie. Dar nu Vorbești. Stai in spatele meu si nu scoți un cuvânt. Ai înțeles? Altfel, s-ar putea sa rămânem cu totii acolo.
Am încuviintat, promițându-i ca asa voi face.
Am pornit prin padure, luând-o printre copaci, nu pe cărare.
-Nu s-ar putea sa fie o capcana? I-l întreb in șoaptă pe Will.
-Ba da, s-ar putea. Insa, tot ce putem sa facem in momentul de fata, este sa speram ca își va tine cuvântul. Ceva ce , apropo, nu prea ii sta in fire.
-Nu-mi place asta, am murmurat mai mult pentru mine, insa stiu ca m-a auzit, deoarece m-a strans mai tare de mana. L-am strans si eu, recunoscătoare.
Dupa nu stiu cat timp de mers pe jos, in care crengile mi-au zgâriat gleznele, am ajuns insfarsit in inima pădurii.
In mijlocul luminisului, se afla o cabana veche, care părea puțin cam derapanata.
Will a deschis larg ușa si a intrat. L-am urmat si eu. Înăuntru, intr-un fotoliu in fata semineului, de afla binecunoscuta persoana care imi bântuită visele. Insa acum ii puteam vedea si fata. Ochii erau negri, părând fara pupile, doar doua fante întunecate si goale.
Buzele ii erau ridicate intr-un ranjet care imi producea fiori pe sira spinării.
-Bine ati venit! ni se adresează el. Luați loc.
Ne-am îndreptat spre mijlocul încăperi, ușa inchizandu-se un urma noastră.
-Ce doresti de la noi? l-a întrebat Will, cat mai calm posibil.
-Sa va spun cum facem, ne-a spus el, ignorând întrebarea lui Will. Ii eliberez pe prietenii vostri si va las sa plecați, daca tu, spune el, adresându-mise mie, rămâi cu mine.
-Nu, a spus Will nervos. In niciun caz nu.
-Aceasta e ultima mea oferta, a spus el. Acceptati, sau daca nu, prietenii noștri ramân la mine.
M-am uitat repede in ochii lui Will, cerându-i iertare pentru ce urma sa fac.
-Accept, am raspuns eu. Ramân cu tine. Doar lasa-i sa plece.
-Nu. Nu poti rămâne cu el, a strigat Will, privindu-ma îndurerat.
-Imi pare rau, i-am soptit. Asa e cel mai bine.
-Ati auzit-o, a strigat Asher. Aduceti prizonierii.
Pe ușa au fost împinse 3 siluete, legate de mâini cu catuse.
Cand ne-au vazut, li s-au mărit ochii de spaima. Încercau sa imi faca disperati semne, cum ca sa nu accept intelegerea, insa era prea tarziu.
-Acum, am spus eu, tine-te de cuvânt si da-le drumul.
Acesta a facut un semn plictisit cu mana, iar paznici s-au apropiat si leau desfăcut Cătușele.
Cassy a alergat spre mine si m-a îmbrățișat. La fel a facut si Isabel.
-Nu accepta, mi-a spus Cassy printre lacrimi. O sa ne descurcam cumva.
I-am facut semn din cap ca nu, in timp din ochii mi se scurgeau lacrimi. Eram constienta ca probabil nu o sa ii mai vad niciodată, daca plec cu Asher. Insa doar asa ii puteam salva. Pana la urma, se aflau aici tot din cauza mea.
Am scuturat din cap mai hotărâtă, i-am mai îmbrățișat o data, de data aceasta si pe Tim, apoi m-am îndepărtat de ei. Will m-a prins de mana si m-a intors înspre el. Pana sa apuc sa spun ceva, sa aplecat si ma sărutat scurt si apăsat pe buze, dupa care mi-a soptit la ureche.
-Te voi salva, chiar daca va părea imposibil. Si sti ca o voi face.
Cu aceasta sa îndepărtat, iar paznicii l-au împins pe ușa afara, alături de ceilalti.
Am strans ochii, pentru a-mi alunga lacrimile si m-am intors spre Asher, care se uita la mine cu o privire interesata. L-am ignorat si m-am trântit intr-un fotoliu, simțindu-ma dintr-o data ametita.
Acum oare ce se va intampla cu mine? Oare unde ma va duce? Tot ce imi doresc in momentul asta, este sa fiu inapoi acasa. Insa lucrul asta a devenit imposibil, din momentul in care am luat decizia asta.

ProtectoriiWhere stories live. Discover now