Protectorii

Capitolul 8

Ne aflam cu toții in mașina lui Will, îndreptându-se spre Ferings.
Will conduce, Tim sta pe scaunul de langa șofer, iar eu si fetele stam in spate.
Atmosfera este foarte tensionata si nimeni nu zice nimic. Toții suntem pierduți in proprile noastre gânduri.
Ale mele zburau de la glob la modalitatea de al distruge, iar de aici la mama si tata si in final ajungeau tot la glob.
Am parcurs jumate din drum in tăcere, pana cand Will a înjurat scurt si a tras pe dreapta.
-Ce se intampla? am întrebat eu încurcată
-Am facut pana la una dintre roti, asta se intampla, a raspuns Will, ieșind grăbit din mașina.
Mi-am desprin centura si am ieșit si eu împreuna cu ceilalți.
Will avea dreptate. Una dintre rotile din spate era dezumflata. El si Tim au scos-o pe cea de rezerva si au inceput sa o schimbe.
Cassy m-a tras mai in spate, soptindu-mi la ureche:
-Uita-te la roata. Arata mai degrabă ca si cum ar fi fost tăiată de către cineva.
M-am uitat si avea dreptate. Era o tăietura destul de lunga si perfect dreapta. Era aproape imposibil sa fi fost un accident.
Vroiam sa le spunem si baietilor asta, cand dintr-o data am auzit zgomot venind din toate părțile. Era un fel de hasait mecanic asa de puternic, ca a trebuit sa imi astup urechile cu mâinile.
Am aruncat o privire in jur si am observat cel puțin 5 Adoniti care se îndreptau spre noi. Băieții si-au scos pumnalele, iar Cassy biciul, in timp ce Isabel s-a postat in fata mea cu armele pregătite.
Mi-am dat seama ca încerca sa ma țină la distanță de ei.
In momentul de fata imi doream sa am si eu un pumnal la mine. Pe vitor o sa port unul cu mine tot timpul, dar acum, nu puteam face altceva decat sa privesc lupta. Fiecare se lupta cu cate unul, numai Will se lupta cu doi odată. I-am privit fascinata miscarile. Era foarte rapid, încât o data era aici, iar in momentul următor se afla in spatele unuia dintre Adoniti, injunghindul in spate. Acesta a scos un suierat prelungit, dupa care a căzut inert la pamant si s-a transformat in pulbere, lăsând in urma sa un puternic miros de sulf. Asa s-a intamplat cu toti ceilalți, mai puțin unul, pe care Cassy l-a trântit la pamant cu biciul, iar Will si Tim i-l tineau de o parte si de alta. M-am apropiat si eu, iar Iasbel a inceput sa ii pună intrebari.
-Cine va trimis?
-Nimeni. Am venit pentru ca asa am vrut noi.
-Minti, a spus ea. Iar daca chiar spui adevarul, inseamna ca sunteți destul de prosti.
Acesta si-a dezvelit Dinții la ea si a mârâit, insa ea nu l-a bagat in seama si a continuat:
-Iti mai dau o șansa: Spune cine v-a trimis si de ce.
-Asher, ne-a trimis Asher.
-Asher? întreb eu nedumerita. Cine este?
-Asa i-l numesc ei pe conducătorul lor mi-a explicat Will. Acum, spune întorcându-se iar spre el, care este motivul pentru care va trimis?
-A aflat ca încercări sa găsiți globul. Si chiar daca ma omorâti, in scurt timp veți ajunge la fel ca mine, spune el cu un zâmbet sadic pe buze. Sa nu credeți ca suntem singurii pe care i-a trimis dupa voi.
In momentul in care Tim l-a omorât, am intors capul intr-o parte, ca sa nu mai fiu nevoită sa revad scena.

Ne aflam fin nou in mașina, dar din cauza incidentului de mai devreme este deja seara. Toți in afara de mine sunt manjiti cu sânge si cu pamant. Din fericire, cand ajungem in oras, nu prea mai sunt oameni pe străzi, asa ca nu vom fi nevoiți sa dam explicatii. Ne-am învârtit prin oras aproape o ora, pana cand am reușit sa recunosc vechea casa a părinților mei.
Acum, casa aparținea altor oamenii, iar la etaj se zărea o lumina, asa ca va trebui sa ne furisam prin curte, pana la campia din spate.
Am coborât cu toții in liniște din mașina, am sărit gardul si ne-am îndreptat spre poarta din spatele casei.
Peisajul de acolo, era cel mai frumos pe care l-am vazut vreodată. Cerul era senin, astfel încât puteai vedea stelele si Luna frumos conturata deasupra. Întinderea de câmpie părea nesfârșită, iar cerul si pământul parca se contopeau intr-un amestec de culori si vibratii.
Ceilalți păreau sa fi observat si ei lucrul acesta, dar apoi Cassy mi-a arătat in stânga ei un copac.
Era singurul de acolo, iar cand l-am privit mi-a tăiat răsuflarea. Coroana lui bogata si verde, părea sa se implesteasca cu albastrul de deasupra formând un dans jucăuș de lumini. Înălțimea acestuia era impresionanta, iar rădăcinile,groase si încâlcite, ieșeau din pamant.
Ne-am îndreptat cu totii spre poalele copacului, căutând locul in care a fost ascuns globul.
Am cercetat trunchiul copacului, si am zărit in Scoarța scrijelita o sageata, care indica locul de la picioarele mele.
Le-am arătat si celorlati, dupa care am inceput sa sapam.