Protectorii

Capitolul 14

Ne strecuram pe langa celule, încercând sa ajungem la ieșire.
Încerc sa grăbesc pasul, cand aud din spate sunete de pași, iar apoi o voce puternica care striga:
-Evadeaza prizonierii! Prinde-tii!
Am inceput sa fugim cu totii, constienti de faptul ca intr-o confruntare directa nu i-am putea învinge, deoarece sunt prea multi, asa ca singura varianta rămâne sa ajungem inapoi la poarta.
Will o trece pe mama peste gard, dupa care sare si el. Eu si Cassy i-l urmam, si ne îndreptăm spre străzile laturalnice. Fugim prin pasaje, printre clădiri, pana ajungem la depozitul abandonat din care am ieșit prima data. Ne oprim sa ascultam daca ne-au urmărit pana aici, insa este liniște.
-Credeți ca am scăpat? întreaba Cassy nelinistita.
-Da, dar nu pentru mult timp. Am face bine sa ne grăbim.
Intram in clădire si strabatem in fuga holul. Ajunsi la sirurile de trepte, începem sa le urcam. Din spatele nostru se aud tot mai multe zgomote. Plescaituri dezgustatoare si suieraturi. Nici măcar nu vreau sa stiu ce fel de demoni ne urmăresc.
-Odată ajunsi sus, incepe Will, trebuie sa blocam ușa, ca sa nu poată veni dupa noi.
-Dar cu ce? O sa avem nevoie de ceva foarte greu.
-Nu neaparat, imi răspunde el, am putea sa folosim cheia. Doar ca atunci, ușa asta ar rămâne blocată pentru tot deauna.
-Dar cum rămâne cu tata? In seara asta nu l-am gasit, dar aveam de gând sa ma întorc.
-Este alegerea ta, imi spune Cassy, pe cand urcam ultimele trepte.
Oare as putea sa distrug singura modalitate prin cre as putea ajunge la tata? Dar pe de alta parte, daca nu fac asta o sa fim prinși cu totii.
Will deschide trapa si o trece pe mama prima. Iese si el cu Cassy, iar cand încerc sa ies si eu, o mana ma prinde de picior, iar ghearele mi se afunda in carne. Scot un strigat de durere. Piciorul ma arde, iar imaginile se amesteca. Cu un efort imens, reușesc sa ma desprind din ghearele demonului si ma salt peste trapa. O închid si rasucesc cheia in ea, blocând-o astfel.
Ma arunc pe iarba cu un gafait, nemaifiind in stare sa ma ridic. Cassy si Will se îndreaptă îngrijorați înspre mine, întrebându-ma:
-Ce sa intamplat? Noi am ieșit, si am vazut ca nu mai vi. Era foarte întuneric asa ca nu am putut vedea ce sa intamplat. Deci?
Am încercat sa raspund insa nu mi-a ieșit decat un mormait.
-O, Doamne! a exclamat Cassy. Piciorul tau!
Mi-am îndreptat privirea in jos, vroind sa vad cat de grav este. Dupa o singura privire mi sa făcut greața. Trei fasii de piele imi erau desprinse de picior, iar sângele curgea abundent pe iarba. Mi-am Mușcat buza, încercând sa inabus un tipat.
Will a alergat la mașina si s-a intors cu o trusa de prim ajutor.
-Încearcă sa stai nemișcată, cat timp iti punem bandajul.
Mi-am închis ochii, nedorind sa mai privesc, iar in curând tot piciorul meu era înfasurat in bandaj alb.
-Crezi ca poti merge pana la mașina? m-a întrebat Cassy.
Am încuviintat si m-am ridicat. M-am sprijinit de ea si am înaintat.
-Nu trebuie sa iti faci griji. Mama ta se afla si ea in mașina si doarme, m-a asigurat ea. Acum ca se afla aici o sa își revină in curând. Iar cat despre rana ta, noi ne vindecăm mai repede decat oamenii normali.

**********

Nu stiu cat am dormit, dar m-am trezit tocmai cand parcam pe Aleea din fata casei lui Iz.
Am deschis ușa si am ieșit din mașina. Am luat-o de mana pe mama, si am intrat in casa.
-Poti sa o duci in dormitorul de la etaj, mi-a spus Cassy. Trebuie sa se odihneasca.
Am condus-o pe scări, pana intr-o camera mare, alba si am ajutat-o sa se aseze in pat.
-Trebuie sa merg sa o ajut pe Isabel, dar o sa ma întorc.
Am sărutat-o pe frunte si am ieșit.
M-am îndreptat spre sufragerie, de unde se auzeau zgomote. Cand am intrat, am vazut-o pe Isabel stand urcata pe masa, cu un pumnal îndreptat spre gâtul lui Tim.
-Ce se intampla? am întrebat eu.
-Nu ne mai recunoaște, pe nici unul. Crede ca vrem sa ii facem rau. Hei, Credeți ca va puteți grăbi cu praful ala?
Chiar atunci au intrat in camera Cassy si Will, ducând in mana un pahar cu un amestec de culoare cenușie.
-Nu o sa vrea sa i-l bea, deci trebuie sa o forțăm. Poti sa ti puțin asta? ma întreaba Will, dându-mi paharul.
L-am luat, iar el si Cassy au prins-o pe Iz, fiecare de cate o mana si au dat-o jos de pe masa. Ea a inceput sa tipe si sa dea din picioare, insa au țintuit-o bine de canapea. I-am întins paharul lui Tim, iar acesta i-a vârât conținutul pe gât.
Am așteptat câteva clipe, gândindu-ma ca poate nu a functionat. Apoi am vazut-o pe Isabel dezmeticindu-se, iar o expresie confuza i-a apărut pe chip.
-Ce s-a intamplat? a întrebat ea nedumerita
Am izbucnit cu totii in ras, tot odată bucurosi ca si-a revenit.