Capitolul 33

1.5K 140 13
                                    


Cat ma bucur sa fiu din nou in camera mea, imi dau eu seama in timp ce ma asez pe patul pufos. Lucrurile sunt la fel cum le-am lăsat, inafara de dulap, care acum este la locul lui, cel de dinainte sa i-l mut eu. Si se pare ca peretele a fost revopsit. Trebuie sa nu uit sa ii mulțumesc mamei pentru asta.
Iau una dintre pernele de pe pat si o strâng in brate, inspirând binecunoscutul miros. Dupa toate cele întâmplate, chiar ma linisteste foarte mult faptul ca sunt acasa.
Eu am crezut ca am lipsit doar cateva zile, insa se pare ca am fost plecata de mai bine de 2 saptamâni.
Am reusit sa recuperam si pumnalul, insa din cauza ritualului pe care l-a facut Chris. Sau pe care a încercat sa i-l faca, deoarece nu a reusit sa i-l termine, acesta nu ne mai permite sa luam legătura cu Will.
Tim a zis ca e din cauza faptului ca a fost in preajma unor energii demonice, si ca peste cateva zile ar trebui sa funcționeze din nou, insa asta nu ma linisteste cu nimic.

Zgomotul unor pietricele aruncae in geam ma trezeste. Ma dau jos din pat, si merg pana la fereastra. O deschid, iar jos, chiar sub copacul de langa casa mea, se afla Cassy, Isabel si Tim, privindu-ma forte fericiți, de parca ei ar sti ceva ce eu nu stiu.
-Hei, strig eu către ei, știti ca s-au inventat telefoanele, nu?
-Da, dar e mai interesant asa, mi-a raspuns Iz. Acum îmbrăca-te, si hai jos. Ma gândeam sa o intreb de ce, insa mai bine nu. O sa aflu cand cobor. Deschid repede usa dulapului meu, de unde imi iau in graba o pereche de blugi pe mine si o bluza. Apoi imi trec de vreo doua ori peria prin par, imi încalt tenisii si cobor in graba scările.
-Heei, te-ai trezit deja? ma întreaba mama.
-Da, mai bine zis am fost trezita. Oricum, merg sa ma întâlnesc cu ceilalti.
-Nu stai sa mănânci ceva?
-E ok, nu mi-e foame. O sa iau doar un mar, si spunând asta, am insfacat unul din cosul cu fructe si am ieșit din casa.
M-am îndreptat spre copacul sub care ma așteptau cu toti.
-Deci, care este motivul pentru care m-ati trezit? spun eu aszandu-ma pe iarba langa ei.
-Pai, pumnalul inca nu poate fi folosit, si ne-am gândit ca durează prea mult sa asteptam, asa ca am căutat in niste carti mai vechi, si am gasit o modalitate de purificare pentru pumnal.
-Suna bine, am spus eu. Dar de unde știți ca funcționează?
-Pai, nu știm, dar o sa aflam curând.
-Bun, deci unde o sa facem asta?
-Aici.
-Aici? intreb eu nedumerita. De ce?
-Pentru ca trebuie facut afara, si locul asta pare destul de bun. Acum nu mai pune intrebari si ajuta-ne, mi-a replicat Iz.
Am ajutat-o sa scoată cateva plante din geanta, care habar nu am ce erau. Le-am asezat pe pamant si am pus in jurul lor 4 lumânări. Apoi Cassy a luat pumnalul si l-a asezat pe plante, chiar in mijlocul lumânărilor.
-Si ce facem? am intrebat eu. Doar asteptam?
-Da. Concentrează-te asupra pumnalului. Trebuie sa stea asa cam 15 minute.
Deci pot sa spun sincer ca au fost cele mai grele 15 minute din viata. Mi-a fost foarte greu sa ma concentrez la ce avem de facut, având in vedere ca mintea mea zbura mereu la alte lucruri. Cand in sfârșit au trecut, l-am vazut pe Tim, prinzand cu grija de maner, in timp ce Cassy stingea lumânările.
-Deci, credeți ca a mers? intreb eu.
-Nu stiu. Sa aflam.
Am atins cu totii pumnalul, si am inceput sa vizualizez in minte chipul lui Will. S-a intamplat la fel ca prima data, si m-am trezit stand intr-o celula, alături de Will. De data asta era si mai palid, iar hainele erau destul de uzate.
-Mayra, ce faci aici?
-Trebuie sa ne spui cum sa ajungem aici,ii spun eu privindu-l trista. Se afla aici de vreo luna. Nici nu imi pot imagina cat de groaznic trebuie sa fie pentru el.
-Da, a spus si Tim. Lasa-ne sa te ajutam.
-Imi pare rau prieteni, insa chiar nu stiu cum am ajuns aici. Dupa ce am fost înjunghiat, m-am trezit pur si simplu aici.
-Deci, chiar nu stii nimic?
-Nu. Insa Gardienele vor sa ma omoare maine.
-Ce? am intrebat eu, nevenindu-mi sa cred.
-De ce? întreaba si Iz.
-Ele cred ca am fost de partea lui Asher, asa ca au decis sa ma omoare. Insa va rog, nu încercati nimic prostesc.
-Vom găsi o cale sa te salvam, promit, i-am spus eu pe cand se întrerupta legătura.
Ne-am trezit cu totii stand din nou in iarba verde. Ceilalti se uitau la mine uimiti, neindraznind sa spuna ceva. Eu doar am ridicat pumnalul de pe pamant si am alergat in casa. Nu aveam chef sa vorbesc cu nimeni. Trebuie sa fac ceva. Urgent.
Ma năpustesc pe scari in sus, pana in camera mea. Ajunsă acolo ma prăbușesc pe podea, si insfac de pe birou bilețelul pe care l-am primit mai de mult de la Will.
Recitesc de cateva ori cele doua cuvinte, mai hotărâtă ca niciodată.
Voi lua legătura chiar cu Conducătoarea Gardienelor. Nu stiu daca pumnalul va funcționa si cu ea, dar trebuie sa încerc. Desigur, o sa imi fie mult mai greu daca sunt singura, insa sper ca voi reuși. In plus, ne este datoare, asa ca va trebui sa ma ajute.
Fara sa ma mai gândesc, strâng bine in mana pumnalul si...

ProtectoriiWhere stories live. Discover now