Protectorii

Capitolul 25

Deschid usa casei, si pașesc înăuntru cu pași tremurati. Aud zgomot venind din bucătărie, apoi o zăresc pe mama.
-May, nici nu știi cat ma bucur ca esti bine, spune ea imbratisandu-ma puternic.
Văzând ca nu ii raspund la imbratisare, se depărtează puțin de mine, si se uita la fata mea. Abia cand a observat ca plâng, m-a luat de mana si m-a condus in sufragerie.
-Ce sa intamplat? ma întreaba ea cu o voce liniștitoare.
-Will... A murit.
-O, scump-o. Imi pare asa de rau, imi spune ea strangandu-ma la piept. Vrei sa iti fac un ceai? Sau sa mănânci ceva? ma întreaba ea pe cand imi da drumul.
Am scuturat din cap. Nu imi era foame. Cum putea sa ma întrebe despre așa ceva in momente ca astea?! Tot ce voiam era sa merg in camera mea si sa dorm. Măcar asa, as putea uita pentru un timp ce s-a intamplat.
-Nu, o sa merg in camera mea, spun eu stergandu-mi ultimele lacrimi.
Mama a încuviintat din cap, privindu-ma îngrijorată, de parca as putea exploda dintr-un moment sau altul.
Ceea ce nu ar fi chiar cea mai gresita presupunere. Urc scările, si deschid ușa camerei mele. Se pare ca, cat timp am fost plecată, mama a avut timp sa restaureze casa. Acum, camera mea arata exact ca inainte. Imi dau jos paucii, si ma bag in pat. Chiar daca hainele imi sunt murdare, si probabil ar trebui sa fac un dus, sunt prea obosita. Tot ce vreau sa fac e sa dorm.
Trag plapuma moale peste mine, iar pleoapele imi cad grele.
M-am trezit de câteva ori, din cauza unor cosmare. Oamenii fara chipuri imi soptesteau într-una : E doar vina ta! Iar apoi sareau toti pe mine, si se transformau intr-un fel de ceata, impresurandu-ma si nemailasandu-ma sa respir.
Dupa câteva astfel de cosmare, cand am reusit in sfârșit sa adorm, am avut un vis, dar era total diferit de celelalte.
Ma aflam in camera mea, stand in fund pe pat, iar apoi, pe usa a intrat Will. Era același Will, doar ca era puțin mai șters. Am sărit jos din pat si l-am îmbrățișat. Cumva, eram constienta ca era doar un vis, dar nu imi pasa. Aceasta putea fi ultima mea șansa ca sa i-l mai vad.
-May, imi pare asa de rau, mi-a spus el trist.
-Chiar ai murit? i-l întreb eu aproape soptit.
-Nu. Arma folosită era una specială, asa ca atunci cand am fost înjunghiat, am fost trimis pe tărâmul Gardienelor. Acum sunt prizonier aici.
-Pai vorbește cu Gardienele. Spune-le sa iti dea drumul.
-Nu e asa simplu. Aici ajung doar cei mai rai demoni sau crminali. Am încercat sa le spun ce sa intamplat, dar nu ma cred. Nu ma vor lasa sa plec.
-Oh, Will. Este doar vina mea, spun eu plecandu-mi capul.
-Nu e adevărat, spune el strangandu-ma de mana.
-Voi încerca sa te salvez. Iti promit.
-Nu, te rog. Este prea periculos.
-Nu imi pasa, te voi salva. Dar cum pot sa stiu ca nu este totul decat un vis?
-Vei vedea cand te vei trezi, imi sopteste el.
Se apleaca spre mine si ma sărută. Un sărut fin si delicat, iar apoi se desprinde de mine si dispare pe usa.
Voiam sa merg dupa el, insa m-am trezit.
Soarele pătrundea pe geam, razele puternice orbindu-ma. M-am dus sa trag draperiile, iar apoi m-am uitat la ceas. Era 11:30. Chiar am dormit mult.
M-am îndreptat spre măsuta de toaleta, iar acolo, langa peria mea, se afla pumnalul. Același pumnal, doar ca acum nu mai era dezmembrat. Alături de el, un bilețel pe care scria.
"Te iubesc, May"
Am strans biletul la piept, încercând sa impiedic lacrimile sa curgă.
Deci visul a fost adevărat. Ceea ce însemna ca avem o șansa sa îl salvam pe Will.
Trebuie sa le spun asta si celorlalti. Probabil se afla la spital, sa i-l viziteze pe Tim.
Ma voi duce si eu acolo, de îndată ce fac un dus.

**********

Pășesc pe coridorul spitalului, căutând camera cu numărul 158.
Hmm, 156....157... Si, da uite, 158.
Apuc manerul usii intre degete,si inainte sa am timp sa ma razgandesc, o deschid.
Intru intr-un salon complet alb, iar in fata mea se afla un pat, in care zace prăbușită o silueta slaba, Tim. Totusi, pare sa se însănătoșească. Alături de el, de cealaltă parte a patului se afla Cassy si Iz. Cand m-au vazut mi-au zambit. Un zâmbet compatimitor, insa stiu ca încercau sa ma faca sa ma simt mai bine. Am schitat si eu al rândul meu un zâmbet, apoi m-am asezat langa ele.
-Hey, May, spune Cassy privindu-ma in ochi, cum te simți?
-Foarte bine. Tim cum este?
Cele doua au facut un schimb de priviri, de genul pe-cine-păcălești-tu, insa mi-au raspuns la intrebare.
-I-l mai tin 2 zile sub Observații, apoi i-l externeaza.
Privind chipul adormit al lui Tim, chiar ma bucur ca e bine.
-Auziti, spun eu, am venit aici, ca sa va spun ceva foarte important. Aseara l-am visat pe Will, dar nu era chiar un vis. Intr-un fel, a reusit sa ia legătura cu mine.
Cele doua s-au uitat la mine, de parca s-ar fi îngrijorat serios pentru sănătatea mea mintala.
-May, eu cred ca... A inceput Cassy, dar am intrerupt-o inainte sa termine.
-Stati, nu e tot. Mi-a spus ca este închis in temniță Gardienelor. Deci trebuie sa mergem sa i-l salvam.
-Esti sigura ca nu a fost decat un vis? m-a întrebat precaută Isabel.
-La inceput asta am crezut si eu, dar dimineata cand m-am trezit, pe masuta de langa pat am gasit asta, spun eu scoțandu pumnalul din Geanta. Si, langa ea se afla un bilet pe care scria W.
-Este același pumnal pe care am încercat noi sa i-l reparam? ma întreaba iar Iz.
Eu doar am încuviintat din cap, iar ea a continuat.
-Dar daca chiar este adevărat ce ne-ai povestit, atunci o sa fie mult mai periculos ca si in Lumea de Jos.
-Da, dar daca reusim sa vorbim cu Conducătoarea Gardian, cu siguranță ne va ajuta.
-Mda, iar asta ca fi partea cea mai complicata. Cum sa ajungem la ea.
Aveau drepatate. Va fi greu, dar nu imposibil. Acum, mai trebuie doar sa asteptam ca Tim sa fie externat.