Jurnalul unei păcătoase

Șoapte la ureche

        Ceva era diferit la mine. Sau, cel puțin, așa simțeam atunci. Încă nu îmi venea să cred că fusese real, țin minte că în mașină strângeam pumnii extrem de tare, pentru ca unghiile să îmi intre în piele și să simt durere. Să mă conving că sunt trează și că nu am luat-o pe cărări greșite. Radiam, însă doar în mintea mea pentru că față de Magda simțeam o vină enormă. În timp ce ea fusese forțată să se supună stăpânului, eu am făcut dragoste. În timp ce ea se închidea tot mai mult în sine, încercând cumva să ascundă durerea pe care monstrul i-o provoca, eu fusesem atinsă cu blândețe. Cum aș fi putut să îi povestesc ei totul, deși era primul lucru pe care îmi doream să îl fac? Oricât de mult își dorea sufletul meu să îi împărtășească această bucurie după atâta suferință, nu am putut să o fac până la urmă. Nu mă puteam uita în ochii ei stinși și goi cu privirea mea înflăcărată. Ar fi fost inuman. Așa că am ferecat bine în inimă clipele de mai devreme și m-am întors aceeași Eva care a plecat, pentru ea.

        Întindea rufe pe sârmă, afară, dar era mereu cu ochii la poartă și când noi am ajuns, a răsuflat ușurată, acoperindu-și pieptul cu o mână. M-am apropiat pe motiv că o ajut cu cearceafurile. Am apucat amândouă de colțurile unuia dintre ele și l-am scuturat bine, înainte să îl întindem.

       — Unde ai fost? Îmi șopti ea, privindu-mă din cap și până în picioare. Își făcea griji că am fost rănită.

       — La unul dintre prietenii lui soldați. Tocmai s-a mutat și nu are suficient personal, am ajutat la cărat și curățenie.

       — Te va duce acolo?

       — Nu cred. Din câte am înțeles, își caută oameni printre fugari.

        Asta a fost întreaga conversație despre plecarea mea și am răsuflat ușurată pentru că m-a crezut. Toată ziua ne-am văzut de treabă, iar spre seară am coborât în beci ca să ne spălăm. Aveam voie să facem așa zisa baie în beci o dată pe săptămână, în rest ne spălam fugitiv când apucam, ca să nu consumăm apă. Am început eu prima, apoi m-am înfășurat într-o bucată mare de pânză și am mers pe vârfuri după hainele de pe scaun, era frig pe jos. Magda își pusese apă caldă și începu cu un pahar să își toarne pe spate, închizând ochii mulțumită. După ce m-am îmbrăcat, în timp ce încercam să îmi storc cât mai bine părul în aceeași bucată de pânză, am observat că săpunul rămăsese în farfurioară. L-am luat și m-am dus să i-l dau. Magda se uită la el preț de câteva clipe și un junghi dureros îmi trecu prin stomac. Era exact aceeași expresie pe care o avusese Josef când i-am înmânat bucata de săpun, în bucătărie. Am rămas tăcută până când am ajuns în camera noastră. Acolo, în rochia de seară, Magda stătea pe pat și își pieptăna părul. M-am urcat în patul ei, i-am luat peria din mână și am continuat să fac eu asta, deși fiind până la umeri, deja era descurcat. Însă știam că îi place și voiam să îmi răspundă la următoarea întrebare. Aveam nevoie să facă asta.

       — Magda? Am șoptit.

       — Hm? Răspunse moale, cu ochii închiși.

       — Ce anume îți șoptește stăpânul la ureche?

        Am simțit-o încordându-se brusc și deschise ochii, fixând geamul din fața ei. Însă continuam să îi trec lent și liniștitor peria prin păr, temându-mă să nu stric transa în care era.

       — Îmi spune că nu a mai avut niciodată o femeie așa, ca mine. Roșcată, cu pielea albă. Că nu am voie să mă opun pentru că lui i se cuvine tot ce e aici. Apoi, îmi povestește ce pățesc oamenii care opun rezistență. Îi transformă în fum, pe unii. Alții devin mai utili și ajung în casele tuturor sub formă de săpun și că dacă sunt cuminte, pot să aleg în ce vreau să devin.

        Am înghețat instant, oprindu-mă câteva clipe, dar am continuat să îmi mișc mâna, deși o simțeam mai grea ca niciodată și era un gest mecanic. Îmi era rău și chiar am vărsat mai târziu, în noapte, când ea dormea și eu rememoram ceea ce spusese ea, Josef, miss Jane. Locuri ca acesta te schimbă, nici nu vreau să îmi imaginez cum sunt locurile în care monstrul "muncește" în fiecare zi. Deși pare un bărbat sigur pe el, calculat, rece și dur, a reușit să o distrugă psihic pe Magda, care era una dintre cele mai puternice femei din câte cunoscusem. De câte ori nu fusese lângă mine, mă ridicase aproape forțat de la pământ, când eu îmi doream doar să se sfârșească? Să dărâmi un om care are o semenea tărie de caracter înseamnă că ești un manipulator de primă mână. Oricât am încercat să o feresc de toate ororile pe care le-am aflat stând aici, nu am reușit să o protejez tocmai de el. Monstrul sadic care îi recunoștea fără vină sau urmă de rușine cât de mult contează pentru el o viață de om și câtă umanitate deține. Și ambele erau sub orice critică.

        Klaus mă mai chemase următoarea săptămână la el și nu înțelegeam de ce nu ridicăm semne de întrebare. Însă stăpânul credea că eu sunt pentru Klaus ceea ce este Magda pentru el, o mică obsesie, o jucărie sexuală pe care o poate avea la dispoziție de fiecare dată când dorește. Dar noi făceam dragoste în patul din dormitorul lui, printre cearceafurile lui, în timp ce întreg corpul meu se bucura de buzele sale, care stăruiau în locuri interzise. Aș fi vrut să îl întreb dacă mai există o ea în viața lui, o iubită, o soție poate. Dar nu mă lăsa inima și nu din cauza geloziei, pentru că diferențele dintre noi erau evidente și la fel de evident era și faptul că avea tot dreptul să fie însurat. Ci pentru că nu voiam să știu. Cât timp eram împreună, Klaus avea ochi și mâini doar pentru mine, de ce să stric asta?

        Când m-am întors a doua oară de la el, era mai târziu decât fusese prima dată și deja casa era cuprinsă de liniște și întuneric. Am intrat cu grijă și am mers direct în camera noastră. Magda stătea pe jos, în fața geamului, legănându-se ușor în față și în spate, fredonând fără cuvinte un cântec vechi, care îmi dădea fiori. Stăpânul ajunsese la ea încă o dată.

        Atunci am știu că ea nu își va mai reveni niciodată.