Jurnalul unei păcătoase

Zvonuri

       — Rita, cine este bețivul de aseară?

        La micul dejun, vizitatorul nostru amețit se transformase în subiectul zilei. Fetele o priveau pe Rita și chicoteau, însă Mia era vizibil deranjată pentru că prietena noastră ascunsese presupusa relație față de noi. Eu nu credeam că e ceva serios, dar nici de lepădat. Probabil că prinsese drag de acest băiat, Rita fiind mereu cea mai aiurită dintre noi. Mai cu capul în nori.

       — Îl cheamă Aaron și nu e bețiv! Se bosumflă ea.

       — Am văzut, pufni Mia, învârtind cu lingura în terciul ei.

       — Doar pentru că aseară a băut, probabil pentru a prinde curaj, nu înseamnă că este bețiv! Se răsti.

       — Dacă e atât de minunat, de ce ai uitat ca să îl menționezi? O întreabă Rita sarcastic.

       — Pentru că nu e mare lucru de menționat! Se înroși Rita în obraji. Îmi e client fidel și la un moment dat... a spus că mă place și eu... doar..., se bâlbâi ea, apoi arătă spre mine, brusc mai animată: Eva de ce nu spune nimic?

        Cele două s-au întors spre mine, iar eu am oftat greu. Tot ce îmi doream era să îmi mănânc terciul în liniște.

       — Pe tine chiar nu te deranjează că Rita nu ne-a spus despre el?

       — Nu, am spus, mușcându-mi ușor buza de jos, cântărind-mi cuvintele, pentru a nu spune ceva greșit. Nu voiam să le supăr pe nici una. Pur și simplu cred că nu e ceva atât de serios, încât trebuia menționat. Sunt sigură că Rita ne-ar fi spus totul dacă era și ea sigură de ceea ce simte.

       — Exact! exclamă Rita triumfătoare, arătând spre mine în semn de aprobare.

        Mia continuă să mănânce ușor nemulțumită de răspunsurile noastre, în timp ce Rita mimă din buze un plin de ușurință "mulțumesc". I-am zâmbit în colțul buzelor și am continuat ca să mănânc.

***

       — Vreau să plec de aici, James, i-am împărtășit dorința mea celui mai bun prieten, care venise în vizită în seara aceea.

       — Pentru Oscar, știu, oftă el. Te-ai gândit cum te vei descurca după aceea? Pentru că, Eva mea, odată ce ai fost prostituată, nimeni nu te mai acceptă în societate.

       — Știu, știu, am închis ochii, gândindu-mă la vorbele lui. Încă lucrez la asta. Deocamdată, strâng cât de mulți bani pot.

       — Banii se termină la un moment dat, iubito.

       — Știu și asta, am inspirat adânc, punându-mi mâinile în șold. Dar nu îl mai pot lăsa cu ea.

       — Categoric, aprobă James. Și uite, nu vreau să te sperii, dar am auzit zvonuri.

        Se încruntă puțin, evitând să mă privească, iar ăsta nu era un semn bun.

       — Zvonuri despre ce? M-am apropiat de el, așezându-mă pe pat, în fața lui.

       — Despre război, spuse gâtuit, desfăcându-și nasturii de la vestă, apoi primii doi de la cămașă.

       — Dar... naziștii...

       — Întocmai. Nu vor să se dea bătuți. Se aud tot felul de lucruri, tot mai des. Aerul e greoi printre afaceriști, așa cum a mai fost o dată. Toți sunt încordați și parcă așteaptă un declic care va declanșa tot. Și mă tem... Pentru noi.