Jurnalul unei păcătoase

Blestemată și uitată

        Am așteptat cu sufletul la gură vești de la Rita. Aaron nu venise în seara aceea și ea oscila între momentele în care era foarte agitată, și altele în care visa cu ochii deschiși la o familie alături de el și pruncul lor nenăscut. Nu eram de gheață, nu mă înțelegeți greșit, dar nici nu puteam să îi dau speranțe. Încercam să o pregătesc pentru viitor, oricare ar fi acela. Preferam să fie pesimistă, iar șocul să nu fie atât de brutal, în cazul în care Aaron nu ar fi acceptat copilul, decât să rămână visătoare și să sufere o cădere nervoasă. Mi-aș fi dorit să îi spună și Miei, ea mereu fusese cu capul pe umeri, dar Rita refuzase vehement. I-am respectat decizia, fiind vorba de viața și alegerile ei personale, însă am simțit o povară imensă datorită faptului că știam doar eu. Într-un fel, eram singura care putea să îi influențeze alegerile și nu voiam să fiu responsabilă pentru nici o nenorocire în plus. Propriile păcate mi-au transformat deja subconștientul într-un iad personal. Însă nici nu mă lăsa sufletul ca să o las baltă. Era prietena mea și acum avea cea mai mare nevoie de mine.

        James se întoarse într-o sâmbătă și veni în camera mea înainte să cobor. Îmi înmână trei bilete și îmi spuse:

       — Ține-le tu, iubito. Este și al meu aici. Știi foarte bine că în hotelul în care stau, lucrurile au voință proprie, zâmbi, trăgându-mi cu ochiul, pentru că nu doar o dată își găsise lucrurile mutate. Nu pot fi prins cu ele, dar știu că sunt în siguranță cu tine.

       — Desigur, am spus, sărutându-l ușor pe buze. Ești bine?

       — Mereu. Am fost pe la Oscar astăzi, aveam de mers prin zonă. I-am dus niște ciocolată. A fost foarte încântat că m-a văzut și ți-a transmis că te iubește.

        Știam adevăratul motiv pentru care "trecuse întâmplător" pe strada lor. Știa cât sunt de îngrijorată și că nu pot să merg zilnic pentru a verifica dacă Oscar este bine. Așa că o făcea și el din când în când, pentru mine.

       — Eu vă iubesc pe amândoi, am zâmbit cu drag și James îmi așeză părul pe spate, atingând ușor funda care era la locul ei.

       — Pe toți trei.

        Am lăsat privirea în jos, rușinându-mă, iar el mă sărută pe frunte.

       — Haide, pregătește-te, spuse, apoi ieși din cameră.

        Când am ieșit pe hol, printre muzica care deja răsuna puternic de jos, voci apăsate se auzeau înfundat. Nu era treaba mea și chiar coborâsem două trepte, când o voce de femeie strigă ceva și am recunoscut-o instant.

        Era a Ritei.

        M-am întors și am mers cu pași grăbiți spre camerei ei.

       — Rita? Am strigat, pentru a acoperi gălăgia care venea de jos. Rita, sunt Eva! Pot să intru?

        Ușa se smuci și Aaron apăru în prag, nervos și cu hainele dezordonate.

       — Tu ai ajutat-o ca să pună totul la cale? Tună bărbatul spre mine și am înghețat instant în prag.

       — Poftim...? Am șoptit, gâtuită.

        Aaron mă prinse de braț și mă trase în cameră, trântind ușa în urma lui. Rita era lângă geam, plânsă, așa că am mers lângă ea și am mângâiat-o pe spate, privindu-l precaută pe bărbat.

       — Târfa asta spune că este însărcinată cu copilul meu. E adevărat? Mă întreabă Aaron, trecându-și o mână prin părul negru și privindu-ne încruntat.