Jurnalul unei păcătoase

Povara unei lumi

        Mama Daya era o femeie spre șaizeci de ani, care deținea "casa păcatelor", "cuibul femeilor depravate" sau "lăcașul Satanei", depinde pe care localnic îl întrebai. Locuința i-a fost bombardată acum douăzeci de ani, chiar în ultimul an al primului război mondial. Însă a reușit ca să o ia de la capăt și să o construiască de la zero. Acum are opt fete, toate locuiesc cu ea și fiecare are camera ei. Medicul vine lunar pentru consultația de rutină, iar analizele le fac anual. Ascultam toate aceste detalii privind trupul ei firav, însă în putere, părul de un roșu aprins și ochii conturați cu o nuanță asemănătoare. Era o persoană calmă și caldă, vorbea de fiecare fată în parte cu un aer protector, de parcă ar fi copiii ei.

       — Poți să mergi la croitoreasă ca să îți facă fuste sau corsete. Nu o să îți permiți materiale fine, dar măcar are prețuri bune. Noi toate îi suntem cliente. Iubit ai? Mă privi fix.

       — Nu, doamnă, am spus repede.

       — Perfect. Aduc numai necazuri și nu mai am chef de încă un scandal din gelozie, pufni ea, căutându-și chibritele, în timp ce cu cealaltă mână deja își plasase o țigară între buze.

       — Doamnă..., am început să vorbesc, fâstâcindu-mă.

       — Mama Daya, mă corectă ea, scurt.

       — Mama... Daya, am inspirat. Eu nu știu... eu nu prea știu cum să mă comport...

        Femeia mă privise fix, apoi oftă. Țin minte că a stins țigara și s-a gândit câteva minute, apoi a oftat.

       — Fată dragă, ce cauți aici?

       — Trebuie să îmi întrețin familia, am spus.

       — Nu ai altă cale?

       — Mama m-a trimis aici, aproape am șoptit și mi-am coborât privirea la mâinile împreunate din poală.

        Încă un oftat.

       — O să am grijă să fie mai ușor pentru prima dată. Și voi cere mai mult, desigur. Ești tânără și inocentă, bărbaților le place asta. Te voi prezenta mâine seară. Acum vino cu mine, să le cunoști pe fete. Tot rămâi în camera ta.

        Mama Daya s-a ridicat de pe scaun și a ieșit din câțiva pași din biroul ei mic, de la parterul casei. Camera care servise cândva a sufragerie, era imensă. Acum erau câteva mese și scaune din lemn, frumos sculptate, un bar mic plin cu diferite sticle și pahare, geamuri cu perdele mari și draperii grele, roșii cu detalii aurii, din catifea. Tot jos mai era și bucătăria și o baie, din câte am aflat mai târziu.

        La etaj, holul era lung și câte cinci uși pe fiecare parte dădeau spre camerele fetelor. Chiar în capăt, pe partea stângă era baia, iar pe partea dreaptă era camera mea. Un pat, un dulap și o măsuță pentru machiaj formau întreg mobilierul, dar chiar și așa era mai curat și mai îngrijit decât acasă. Acest gând m-a întristat imediat. Oscar era acolo și iubirea mea pentru el simțeam că e mai mult părintească decât frățească.

        — Devochki!° Strigă ea tare, risipindu-mi gândurile.

        Imediat ușile se deschiseră pe rând și opt fete au ieșit în hol. Două  blonde, trei brunete, două șatene și o roșcată.

       — Ea este Eva, mă prezentă mama Daya, arătând cu o mână spre mine, fără să mă privească. Va rămâne la noi un timp, deci vreau să o puneți în temă cu tot ce mișcă pe aici. Ne-am înțeles?

        Toate au aprobat din cap, privindu-mă curioase. Două dintre ele au făcut un schimb de priviri cu subînțeles și au chicotit. Însă ceva îmi spunea că gestul acesta avea să îmi aducă probleme în viitor.