Jurnalul unei păcătoase

Revedere

        Timp de o săptămână, Pavel a venit în fiecare seară ca să mă vadă, iar sexul cu el a fost aproximativ identic. Este amuzant cum astăzi, pot să vorbesc atât de nonșalant despre acest subiect. Când aveam șaisprezece ani, femeile erau învățate că sexul este folosit doar pentru a face copii și, ocazional, când vrea bărbatul. Iar dacă toți erau ca și Pavel în pat, puteam să înțeleg repulsia lor pentru această activitate. Și totuși, după o săptămână ușoară pentru mine, și spun asta pentru că am văzut cu ce fel de bărbați urcau "colegele" mele în camerele lor, Pavel nu a mai apărut. Era într-o Duminică și știu că deja trecuseră două ore de când ușa fusese deschisă. Mama Daya doar ridică din umeri și îmi făcu semn să aleg pe altcineva. Am simțit un nod în stomac și m-am oprit, măsurând camera cu privirea și încercând să găsesc un bărbat cât de cât mai rezervat. Atunci... l-am văzut.

        Tocmai intra prin perdeaua de mărgeluțe, zâmbind ușor la ceea ce bărbatul din fața sa spunea, gesticulând cu o mână. Era mai înalt decât toți, pentru că erau patru la număr, poate chiar mai frumos decât îmi aminteam. Picioarele mi-au devenit moi și nesigure, îmi auzeam inima bătând în urechi, atât de mari erau emoțiile, iar un fior mi-a străbătut întreg corpul. Apoi, mi-am amintit unde sunt și ce fac aici. Iar asta a rupt întreg firul sentimentelor mele explozive.

        Ce părere ar avea despre mine, dacă ar ști ce fac? Nu că m-ar recunoaște după atâtea săptămâni, dar nici faptul că sunt o prostituată aici nu îmi face o primă imagine prea bună. Nu așa mi-am imaginat că ne vom cunoaște, iar dezamăgirea mă lovi din plin și în forță. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și l-am privit din nou, în timp ce mă retrăgeam în cel mai îndepărtat colț. Cei patru s-au așezat la o masă și mama Daya a adus repede multe sticle de băuturi, dintre cele mai scumpe pe care le avea. Toți bărbații erau bine îmbrăcați, zgomotoși și foarte veseli. Râdeau tare și fumau neîncetat, iar fetele s-au adunat repede în jurul lor. Orice bărbat cu bani era repede acaparat, indiferent de înfățișare. Am văzut-o pe Magda apropiindu-se, apoi șoptindu-i domnului Klaus ceva la ureche, lasciv. Acesta zâmbi ștrengar, însă dădu din cap ușor, în semn de negare. Aceasta se bosumflă brusc, dar își găsi repede altă pradă.

        M-am întors cu spatele, jumătate din sufletul meu fiind în extaz pentru că a refuzat cea mai căutată fată din casă, iar jumătate era îngrozit pentru că eu eram aici, făcând ceea ce făceam. Și încă ceva.

        Se pare că era clientul Magdei.

        Am închis ochii, am tras aer în piept, dar cineva mă prinse de braț.

       — Știu că Pavel nu a venit, dar noi tot trebuie ca să trăim din ceva, îmi spuse mama Daya, privindu-mă în ochi, apoi se întoarse și privi un bărbat care stătea la baza scărilor și ne privea.

        Am dat o dată din cap, apoi m-am apropiat de el. M-a salutat și am urcat în camera mea. Fusese lent, iar la final îmi spusese că iubește femeia altuia. Am vorbit puțin, iar el mi-a zâmbit cald când a plecat, după ce mi-a lăsat banii pe măsuță. Se pare că cea mai urâtă categorie de bărbați tocmai deveniseră preferații mei.

        Următoarea zi, am surprins o discuție interesantă, în timp ce mă pregăteam ca să merg acasă. Ușa de la camera Magdei era deschisă și ea vorbea cu una dintre fete, singura cu care o văzusem mai apropiată.

       — Și atunci, de ce te-a refuzat? Întrebă fata.

       — Nu știu! Răspunse ea, enervându-se. Era cu doi Recuperatori și un bărbat necunoscut la masă, probabil au venit pentru afaceri.

       — La noi? Și toți ceilalți și-au ales le cineva, Klaus a plecat primul.

       — Am văzut și eu asta, idioato! S-a răstit Magda. E prima dată când mă refuză, dar măcar nu a luat pe altcineva. Asta arată clar că nu pentru femei a venit aseară!

        Am coborât repede scările, iar tot drumul până acasă m-am gândit la vorbele celor două. Dacă domnul Klaus este clientul mamei Daya, nu mă voi putea ascunde la nesfârșit. Deși nu mă deranja ideea de a-l avea în patul meu, tot nu voiam să mă cunoască ca pe o femeie ușoară.

        Oscar mă văzu primul venind și mă întâmpină cu bucurie. Îmi sări în brațe și l-am îmbrățișat strâns, inspirând mirosul său de copil și realizând cât de dor îmi fusese de el. Mama apăru după câteva minute și îmi zâmbi trist.

       — Te simți bine? Mă întrebă ea, după ce ne-am așezat pe băncuța din curte.

       — Da, am reușit să stau departe de probleme. Uite, aceștia sunt pentru voi.

        Am scos o bucată de material, în care am înfășurat jumătate din banii primiți și i-am oferit mamei. Știam că îi vor ajunge până săptămâna viitoare și își va permite chiar să cumpere și o bucată sănătoasă de carne. Am stat câteva ore cu ei, jucându-mă în mare parte cu Oscar, apoi am mers în oraș. Două femei care discutau lângă o florărie, s-au oprit și m-au privit lung.

       — Cred că am văzut-o la...

        Dar nu am vrut să aud. M-am dus la croitoreasa indicată de mama Daya și am rugat-o să îmi facă două rochii lungi, de noapte, elegante și fine, și un halat subțire, din dantelă. Asta mă va costa tot ce puteam să pun deoparte trei săptămâni, dar i-am lăsat toți banii pe care îi aveam și urma să îi ofer restul când vor fi gata. Am stat cuminte ca să îmi ia măsurile și apoi m-am întors la casă, primind iar câteva priviri încruntate și răutăcioase.

        În următoarele zile, l-am văzut pe domnul Klaus la cafenea, apoi la doamna Lu. Nu am avut curaj ca să intru. Mă mulțumeam să îl admir de la distanță și să sper că poate, într-o zi, ne vom intersecta și el mă va vedea dincolo de aparențe.