Jurnalul unei păcătoase

Prima femeie a Raiului

        Mama Daya fusese îngrijorată în mare parte pentru mine. Îmi făcuse ceai și îl ajutase pe James ca să mă spele. Însă îmi spunea și să îmi dau mai mult silința, pentru că o cameră ocupată și neproductivă trage în jos întreaga casă. Și nu era ca și cum nu încercam. Dar febra mă lăsa fără puteri în cea mai mare parte a zilei și nu am putut să calc pe piciorul umflat o săptămână întreagă. Mi-am revenit cu ajutorul doctorului, care îmi dăduse ca să beau o tinctură groasă și scârboasă, a cărei miros îmi reamintea de mucegaiul umed, și niște pastile maro. După cele două săptămâni, încă oboseam destul de repede în timpul zilei, dar eram pe picioarele mele, gata să cobor iar, cu capul sus.

        Fetele mi-au zâmbit când m-au văzut, Magda avea o grimasă amestecată de scârbă și satisfacție, iar câțiva bărbați au început ca să fluiere. Le-am zâmbit larg tuturor, înclinând ușor capul spre ei. James stătea la bar, cu un pahar în mână, iar când l-am privit, l-a ridicat în semn de salut și mi-a tras cu ochiul. Avea un zâmbet șiret pe față și aveam să îl descos mai târziu despre ce e vorba. M-am apropiat de o masă plină la care deja stăteau și doi foști clienți. Și spun foști, pentru că după ce i-am dus sus și am pus în practică tot ce mă învățase James, i-am evitat. Au continuat să vină pentru mine și mergeau dezamăgiți cu alte fete, când eu alegeam pe altcineva, sau urcam iar cu James. Dacă făceam asta, ei erau dispuși ca pentru încă o noapte în plus cu mine, să plătească mult mai mult a doua oară.

       — Ce fac băieții mei în seara aceasta? Am întrebat dulce, luând paharul cu vin din mâna unuia și sorbind ușor din el.

       — Suntem mai mult decât încântați ca să te revedem, domnișoară Eva! Răspunse repede unul dintre ei. Cum te mai simți?

       — Sunt bine, mulțumesc, i-am surâs. Febra m-a făcut ca să transpir într-una, iar cămașa de noapte îmi stătea lipită de trup mai mereu, am vorbit rar, conturând ușor cu degetul arătător întreaga margine rotundă a paharului. Patul îmi era răvășit și nu reușeam ca să scad temperatura, așa că am dormit goală în ultimele zile, am oftat teatral, în timp ce am băgat un deget în vin și l-am dus la buze, sugându-l. Știți despre ce vorbesc?

        Toți au dat din cap la unison, câțiva înghițând în sec și foindu-se pe scaun.

       — Însă acum sunt aici și vreau să mă bucur de compania voastră, am zâmbit.

        Bărbații au închinat veseli, iar eu am chicotit încântată. James se apropie subtil și începu să toarne din nou în pahare, glumind și râzând cu ei, de parcă ar fi fost acolo de când a început seara. După un timp, s-a aplecat spre unul dintre ei și i-a spus ceva cu voce joasă. Bărbatul îl privi mirat câteva clipe, apoi continuă cu interes conversația, pe aceeași tonalitate imposibil de înțeles.

        M-am îndepărtat puțin, salutând un grup de patru domni, iar unul îmi luă mâna și mi-o sărută. Era brunet și înalt, destul de lat în umeri și avea un farmec aparte, cu care eram convinsă că ajunsese între picioarele multor femei.

       — Tu ești Eva? Mă întrebă el.

       — Prima femeie a Raiului, am ridicat din sprâncene, zâmbind. Și tu ești...?

       — Poți să îmi spui Gato.

       — De unde ești? Am încercat ca să îl descos. Nu te-am mai văzut aici.

       — Afacerile m-au adus tocmai din Tunisia, răspunse. Am auzit că aici, o tânără și fermecătoare fată, face ravagii printre cei slabi de inimă și bărbați însurați, deopotrivă.

       — Ești genul care apleacă urechea la gura lumii?

       — Doar când mi se pare interesant, îmi trase cu ochiul.

       — Ei bine, domnule Gato, am subliniat cuvintele, cu un zâmbet în colțul buzelor, mă bucur că v-am întâlnit.

        Acestea fiind spuse, m-am întors ca să mă îndrept spre bar. Aruncasem momeala, acum așteptam să fie prinsă.

        Cerusem o cafea cu mult lapte și mi-am așezat mai bine șalul peste umeri, lăsându-l puțin căzut, pentru a-mi lăsa spatele gol la vedere. Purtam o rochie din in topit, lungă până la călcâie, alb-lăptoasă și cu mici flori roz brodate manual. Părul l-am prins sus, într-un coc lejer, iar câteva șuvițe îmi gâdilau baza gâtului. Nu uitasem de panglică, care acum îmi era legată în jurul gâtului cu o fundă delicată. Fusesem inspirată ca să mă așez la bar, oboseala îmi dădea deja primele semne.

       — Pot să îți mai ofer ceva de băut?

        Gato își puse coatele pe bar, în dreapta mea și îmi privi trupul cu buzele ușor întredeschise, respirând sacadat.

       — Mulțumesc, dar probabil voi gusta de la tine, l-am privit ușor pe sub gene și l-am văzut înghițind în sec.

        Coborî de pe scaun și se lipi de corpul meu, prinzându-mă de braț.

       — Vino cu mine sus, îmi șuieră în ureche.

       — Și băutura mea? L-am tachinat.

       — Te rog!

        Am coborât și eu, ajutat de Gato și i-am mulțumit lui Darius, barmanul nostru, pentru cafea. Ajunși în cameră, Gato se apropie de spatele meu și începu să îmi sărute umerii și gâtul, în timp ce trăgea în jos de fermoarul rochiei. Împinse materialul ușor și acesta căzu ghem la picioarele mele.

       — Cât de nerăbdători suntem, am chicotit.

       — Nu am atins de ceva timp o femeie, gâfâi el și mi-am dat seama că atunci, conversațiile ar fi fost doar de umplutură. Nu pentru asta venise.

        L-am auzit deschizându-și repede sacoul, primii nasturi de la cămașă și pantalonii, care i-au căzut în vine. Mi-a așezat o mână pe spate și m-a împins peste marginea patului, aplecându-mă. Mă pătrunse lent și adânc, însă nu dură mult până când ritmul devenise foarte alert. Îmi plăcea asta, poate puțin mai cuprinzător, mai intim, însă mi-am ridicat fundul în sus și l-am lăsat să se bucure de aceste momente. Mi-a lăsat pe birou aproape dublu, spunându-mi că deja abia așteaptă ca să mă revadă.

        Ținând cont de generozitatea lui, mi-am permis ca să rămân în camera mea pentru restul nopții. După ce m-am spălat, am adormit aproape instant.

***

        Micul dejun format din ouă fierte și cârnați picanți ne aștepta pe toate jos. Mi-am pus și eu o porție și m-am așezat lângă Mia și Rita.

       — Ai auzit ce se vorbește? Se aplecă Rita automat spre mine, șușotind.

       — Bună dimineața și ție, am chicotit și Mia zâmbi larg, dând din cap.

       — Da, da, scutură ea din șuvițele blonde. Câte cadouri ai primit în ultimul timp?

       — Eu? Am întrebat-o, nesigură. Sunt câteva. De ce?

       — Fetele au observat cum numărul admiratorilor Magdei a scăzut, de când ești tu atât de căutată.

       — Grozav, asta mai lipsea, am oftat, mutând o bucată de ou dintr-o parte, în alta a farfuriei.

       — Mocnește de câteva zile, chicoti Mia. Mă întreb cât mai durează până când va exploda cu adevărat. Mai ales după zvonurile cu păduchii...

        Am înțepenit.

       — Ce zvonuri?

       — Nu știu de unde a pornit, șopti Mia mai încet de data aceasta, dar bărbații spuneau că cineva a văzut că Magda are păduchi.

       — Sus și... jos, continuă Rita, arătând cu degetul în jos, spre picioare, și ne-am privit câteva clipe, ca mai apoi să explodăm noi in hohote consistente de râs.

        Magda ne privea de parcă și-ar fi dorit ca să ne pună otravă în cafea. Însă în acea dimineață, nimeni nu îi aruncă mai mult decât o privire.