31. Doar al ei până la sfârșitul zilelor mele

8.9K 702 88
                                    

     31. Doar al ei până la sfârșitul zilelor mele

     Sunt atât de liniștită. Atât de împăcată. Atât de satisfăcută. Buzele îmi sunt curbate într-un zâmbet mic. Pe la prânz, dacă am estimat bine, am reușit să mă trezesc. L-am căutat dinainte să îmi deschid pleoapele și l-am găsit cu capul pe pântecul meu și palma lui băgată adânc sub tricoul de dormit cu care m-a îmbrăcat când m-a adus înapoi de la bal. Și iubesc nebunesc de tare când îl găsesc stând cu capul acolo. E o postură vulnerabilă pentru un om ca el, dar nu-l face deloc să pară vulnerabil. Din contră, îl face să pară și mai puternic decât e deja în ochii mei. S-a ținut de cuvinte. M-a terminat din toate punctele de vedere. Emoțional și fizic. La un moment dat, mi-am pierdut conștiința. A continuat să mă posede până ce am leșinat din cauza plăcerii mult prea copleșitoare. La un moment dat, îmi amintesc doar cum m-a băgat în cadă într-o apă fierbinte și el a intrat cu mine. Temperatura ridicată a apei m-a ajutat puțin să nu mai pulsez atât de tare. Dar doar pentru puțin timp. L-am simțit pe el pulsând în mine ca și cum ar mai fi fost încă acolo. Printre săruturile pe care mi le-a dăruit pe frunte și obraji și gură, m-a spălat răbdător, apoi m-a îmbrăcat cu lenjerie și un tricou de-ale lui și m-a băgat în pat. Am tot adormit pe loc. Îl simt și acum. Și jur că la fiecare secundă simt fiorii dansând în burta mea ori de câte ori rememorez fiecare clipă din noaptea trecută. Nu mi-am revenit. Abia stau pe picioare, iar idiotul rânjește de fiecare dată când observă că pășesc cu dificultate.

     Suntem pe domeniul conacului într-un foișor scos direct dintr-un vis. Acum stăm amândoi tolăniți pe un colțar de gradină plin ochi de pernuțe. Amândoi suntem îmbrăcați lejer. Depravatul poartă un tricou alb oversize cu Naruto și Kurama imprimați pe față și spate, și-o pereche de Levi's negri. Dar ciorapii lui sunt la crème de la crème. Sunt cu motive de Crăciun și Grinch e personajul principal, ținând o cană de cafea între degete. Eu port tot un tricou oversize de ale lui din colecția nouă– nu a ezitat să îmi amintească că i-am distrus fară milă hainele– și o pereche de jambiere până deasupra genunchilor. Skull desenează, iar eu bântui pe Instagram, în timp ce mănânc smochine. Abia aștept să văd reacția lui când o să descopere că am postat o poză cu noi doi de azi-noapte de la bal. Poza ne întruchipează într-o postură care strigă clar prădător și pradă.

     Eu zâmbesc la cameră într-o poziție de selfie, iar la câțiva metri în spatele meu apare el, cu mâinile băgate în buzunar, privind direct spre mine cu o privire întunecată. Cireașa de pe tort sunt măștile noastre și ochii care strigă nebunie întunecată. Am făcut poza fix când ajuns jos la bal alături de surorile mele. Inițial, nu am avut niciun gând ascuns. Mi-am dorit doar să prind pentru totdeauna momentul pentru mine, dar când am deschis camera și am poziționat telefonul pentru selfie, B. a apărut în cadru și inima mea a luat-o razna când am văzut cât de bine ne completăm. Din clipa în care am postat poza în urmă cu câteva minute, cu titlul "Doar al meu", notificările mele au luat-o razna. Toată lumea din orașul nostru a căzut în plasă. De fapt, și toți oamenii de la Columbia au luat-o razna. Comentariile curg cu tot felul de aprecieri și felicitări. Adevărul e că iubesc nenorocita aia de poză.

     Îmi ridic ochii din telefon și imediat sunt furată de imaginea maiestoasă. Am vrut să ieșim pe mare la o plimbare cu iahtul, dar ploaia care lovește și acum cu putere pământul, ne-a oprit în loc. Așadar, fiecare dintre noi am ales să ne petrecem ziua în doi. Ghost și Heav sunt pierduți în zona unde e sauna, iar Dark și Ivy sunt tot în acea parte depravată a conacului. Se pare că toată lumea a renunțat la măști noaptea trecută. Perfect. Îmi întorc atenția la B. găsindu-l desenând, având pe buze același rânjet pervers. Oare dacă îl strâng de gât, o să ajung la pușcărie? Nu mi-ar fi frică de viața de acolo, dar sunt prea specială și frumoasă ca să trăiesc într-un asemenea mediu. Cum aș mai putea să îmi întrețin bronzul acesta perfect? Mda, așa ziceam și eu.

SkullWhere stories live. Discover now