Skull

37. Ești artă în ochii mei

     37. Ești artă în ochii mei.

     Plouă încet, constant. Sunetul creat de picurii care sărută orice suprafață existentă de sub cer este simfonia mea preferată în dimineața asta. Deși e vară, când te uiți pe geam ești lovit de-o atmosferă de toamnă perfectă. M-am trezit de minute bune, dar am rămas în pat și l-am privit pe Skull cum doarme adânc și neîntors. Mai exact, doarme cu capul pe pântecul meu, având un braț strâns peste burta și șoldul meu. Nu știu când a ales să doarmă acolo, dar știu ce îmi face nenorocita asta de imagine cu el pierdut în mine, cu expresia aia plină de pace de pe chipul lui. Nu îmi face bine. Palma mea a ajuns în părul lui înainte să îmi dau seama după un timp ce m-am trezit, apoi nenorocita de palma i-a mângâiat obrazul, gâtul, urechea, buzele. La început am fost sigură că se va trezi, dar nici vorbă.

     Azi-noapte am stat cu el în duș până ce aproape i-am adormit în poală. Nu mi-a mai vorbit după declarația aia a mea stupidă, dar a fost ca și cum l-aș fi descătușat de tot acel întuneric care a existat între noi de la Roma și până în prezent. A fost ca și cum i-aș fi apucat masca și l-aș fi lăsat la suprafață pe B. Ne-a spălat cu răbdare pe amândoi și apoi m-a scos din duș și, în toată acea epuizare, am mai avut puțină energie să surâd când m-a îmbrăcat într-un tricou de al său, șoptindu-mi imediat după că o să-l ucidă pe Roux. Când încă am surâs, m-a apucat de bărbie brutal de păcătos și mi-a adus buzele în dreptul gurii sale, facându-mă să suspin când s-a aplecat și mi-a supt buza inferioară, lingând imediat după.

     Tot în șoaptă mi-a spus că i-a fost al naibii de dor de mine. Și ceva mi-a pulsat în piept când acele cuvinte s-au așezat în venele mele. Pentru că le-am înțeles prea bine. Apoi s-a retras și s-a dus la fereastra pe care a deschis-o când și-a aprins una dintre țigările făcute de el. M-am dus la el și l-am îmbrățișat strâns. Capul meu a fost lipit de locul unde inima i-a bătut calmă, iar brațele mele au fost sigilate în jurul lui cu putere. M-a îmbrățișat cu un braț și m-a sărutat pe cap apăsat. După ce și-a terminat țigara am mers în pat amândoi și eu l-am luat în brațe, aducându-i capul peste pieptul meu. A depus un sărut peste sânul sub care inima mea s-a zbătut în piept, apoi și-a închis ochii și s-a predat mie total.

     Înainte să regret apuc telefonul meu și deschid camera, apoi îl poziționez și ne fac o poză. E suficientă una. Am surprins esența dintr-o singură lovitură. Intru pe Instagram și dau pe postare nouă, simțind cum îmi bate inima tot mai tare. Aleg poza cu noi și sunt inundată de venerație ori de câte ori arunc câte un ochi asupra pozei. E perfectă. El e perfect mai exact. Felul în care e atât de îngropat în trupul meu și felul în care posesivitatea lui asupra mea pulsează chiar și când doarme, face ca poza asta să se joace cu simțurile mele. Reușesc să mă deconectez de la poză și aproape apăs butonul care o postează, dar în ultima secundă realizez că era să uit să scriu descrierea.

     "Inima mea dansează în întunericul lui nesfârșit."

     Postez poza și las telefonul să-mi cadă din mână când simt palma lui trezindu-se la viață. Coboară cu ea peste piciorul meu gol, în mișcări ritmate, degetele lui reci contopindu-se cu pielea fierbinte. Își ridică privirea și simt cum mă dezintegrez când văd atât de multe sentimente care dansează acolo în ochii ăia veniți dintr-un iad care mi-a lipsit în ultimele zile.

     — Bună dimineața! murmură cu buzele pe coapsa mea.

     — Skull! suspin când îl simt urcând cu gura spre interiorul coapsei.

     — Da? întreabă inocent și mă zvârcolesc când își aduce degetele la linia chilotului și-i trage încet până ce tot ce ascund, iese la iveală pentru privirea lui flămândă. Vrei să mă opresc? șoptește cu gura înfiptă în carnea moale și mă arcuiesc când limba lui se alătură imitând un sărut ca la carte.