Skull

50. E cel mai frumos vis al meu

     50. E cel mai frumos vis al meu

     Când melodia pe care am dansat se termină, Xander se retrage și mă apucă de obraji, obligându-mă să-l privesc direct în ochi. Văd atât de mult haos acum în privirea lui bântuită. Dar îmi tremură stomacul din pricina stresului. Blaze a dispărut deja de mai bine de douăzeci de minute cu părinții lui Xander și nu mi-e bine deloc. Trebuie să ajung la el să văd că e bine. E singur printre nenorociții care și-au dedicat ani întregi din viață ca să-l distrugă. Dark și Ghost au dispărut tot în același timp, făcând partea lor din plan. Xander își deschide buzele ca să-mi vorbească, dar o voce letal de seducătoare îmbibată cu un întuneric sângeriu se face auzită. Îmi pare vag cunoscută.

     — Unchiule? Văd bine? De ce nu mi-a spus nimeni că vei fi prezent?

     Ochii lui Xander se luminează și un zâmbet cald îi apare în colțul gurii. Îmi întorc privirea când Xander se retrage pentru a-l întâmpina pe noul venit. Noii veniți mai exact. Sunt șase la număr și toți ne privesc pe sub gene cu niște priviri jucăușe. Trec de la unul la celălalt cu analiza și privirea celui din mijloc se îneacă în ochii mei și-mi zâmbește strălucitor. Îmi amintesc pe loc singura dată când am interacționat și după expresia lui știu că își amintește și el. S-a întâmplat în primul meu an la Columbia. Mă întorceam din club, eram aproape de cămin, având o cădere psihică, cu gândul la Skull și la dorul pe care i-l duceam neîncetat. Nu eram atentă deloc la ce se întâmplă în jurul meu. Plângeam și eram atât de terifiată de faptul că sunt singură fără el, când am auzit în spatele meu o frână puternică. Pe când am reușit să realizez că s-a oprit la milimetri de mine și că a reușit să evite un dezastru, el era deja jos din mașină și în fața mea, apucându-mă de umeri și privindu-mă direct în ochi așa cum o face și acum.

     A observat că nu pot vorbi din cauza spaimei și-a șocului și a decis să mă tragă la pieptul lui și să îmi pună palma pe cap. Eu am stat stană și nu am mișcat, până ce m-am liniștit cât de cât. În cele din urmă s-a retras și mi-a spus că e imperios să dispară cât mai repede și dacă sunt bine într-adevăr. Am decis să-i spun ce a vrut să audă, iar el mi-a spus să intru cât mai repede în cămin, apoi a urcat în mașină și a plecat ca vântul. L-am ascultat fără să clipesc, deoarece am auzit sunetul unor motoare în depărtare și am sesizat și schimbarea expresiei lui, din îngrijorată, în letală. La un minut după ce el a dispărut, în jur de zece motociclete i-au luat urma. În lacrimile mele și suferința profundă și spaimă, am realizat abia târziu după ce a plecat că el era plin de sânge pe tricou. Am uitat incidentul mult prea repede și nici nu ne-am mai intersectat până acum.

     — Nox Delacroix! exclamă Xan cu familiaritate.

     Xander face un pas spre el și mă uit cum tipul efectiv îl trage într-o îmbrățișare puternică. Huh? Stai! De ce i-a spus unchiule lui Xander?

     — Cum de ai ajuns aici, Rogue? murmură Xan când se retrage din îmbrățișarea primită cu atâta patimă.

     Xan face pași înapoi și de nicăieri brațul lui ajunge după talia mea. Protector ca naiba. Cine sunt tipii ăștia de l-au făcut să se activeze? Rogue nu pierde niciun detaliu din vedere și a observat deja modul protectiv în care a intrat Xan. Iar rânjetul care-i apare în colțul gurii e letal. Tipii cu care a intrat Xander înăuntru apar unul câte unul din mulțime în spatele meu și a lui Xan. Oamenii prezenți la petrecere încep să devină atenți la noi.

     — Am de întors o favoare pentru un prieten, spune Rogue și mă ațintește cu privirea. Mai exact, iubitului tău. Unde e? Ultima dată când ne-am întâlnit a fost o noapte de pomină în Red Nirvana.