Skull

48. Nu a fost un vis

     48. Nu a fost un vis

     Patru săptămâni.
    
     Lacrimile s-au oprit în sfârșit.

     Și Blaze a început să mă repare din momentul în care i-am cerut să o facă.

     Treptat, am început să îmi revin, zi după zi reușind să ies din bucla oribil de întunecată în care am căzut. Din acea noapte în care el a venit și mi-a jurat că va face totul pentru ca eu să ard din nou alături de el, pacea a început să mă caute din nou în doze mici. Mi-a povestit absolut totul despre el până la cele mai mici detalii. Și am reușit în sfârșit să înțeleg pe deplin de ce eu am fost unul dintre diavoli în povestea lui. Incredibil prin câte a putut să treacă și să reușească totuși să devină omul care e în prezent. A realizat deja atât de multe la o vârstă atât de crudă. Da, Blaze Stone e definiția întunericului, dar în ochii oamenilor care trăiesc în lumea lor perfectă, el e un exemplu de urmat în ochii acelor oameni care nu pot să vadă mai departe de masca lui, Blaze reprezintă perfecțiune și putere. Și e perfect în regulă. Până la urmă lumea e condusă de exact același tip de oameni precum e Skull.

     Iar în ochii mei?

     El reprezintă singurul întuneric spre care voi fugi mereu cu brațele deschise și în care voi dansa cu zâmbetul pe buze până la sfârșitul zilelor mele.

     În aceste zile ne-am purtat ca doi prieteni în adevăratul sens al cuvântului și a fost cât se poate de amuzant pentru cei care ne-au privit. Dark și Ghost, alături de Ivy și Heaven, Laurel și Tony, Roux și Jade, cei trupa de dans, Nicky cu gemenii, Ryan și ceilalți angajați ai clubului au râs ca niște idioții de fiecare dată când au venit în vizită. Ne-au tachinat și testat limitele amândurora doar pentru amuzament. Blaze a sfârșit de fiecare dată să-i amenințe, ceea ce a făcut totul și mai amuzant. După acea noapte în care am adormit cu Blaze pe coridor, sfârșind să fim certați de Nadine, care în continuare se uită cu teamă la Skull, m-am trezit cu Ivy, Heav, Emilia și Sami în camera mea.

     Skull și-a ieșit din minți când Dark l-a luat cu forța de la ușa mea și i-a spus că toate avem nevoie de discuția aceasta. Dar Skull a reacționat așa pentru că a știut că nu am vrut sub nicio formă să le văd și a fost terifiat de faptul că eu voi crede că el a orchestrat totul. Iar asta l-a făcut să se elibereze din prinsoarea lui Dark, cu toate că era slăbit și extrem de epuizat, și a venit direct la ușă și mi-a spus clar că dacă nu le vreau acolo doar să îi spun și într-o secundă se rezolvă totul. Am fost atât de mișcată de acel gest, deoarece prin asta mi-a arătat că în sfârșit am fost eu înaintea tuturor pentru el, chiar și înaintea lui Sami. Pentru câteva secunde, tot ce am vrut, a fost ca ele să dispară dinaintea ochilor mei, dar când m-am uitat pe rând în privirile lor, am simțit cum ceva amenință să se rupă iar în mine. Și nu mi-am mai permis să las asta să se întâmple.

     Mi-am dat seama că acel moment reprezintă singura lor șansă pe care o mai pot primi în această viață de la mine. Și pe măsură ce le-am privit am realizat că vreau să aud adevărul pur și din gurile lor. Fără entuziasm, i-am spus lui Blaze că e în regulă. El a mai stat câteva secunde în pragul ușii, uitându-se pătrunzător la mine, apoi a dat să plece, dar s-a întors rapid și a venit spre mine și m-a sărutat apăsat pe frunte. Pentru lume a fost un sărut banal pe frunte, dar pentru mine a fost tot ce am avut nevoie în acel moment. Și apoi am ascultat adevărul lor. Nu am vorbit deloc cât ele mi-au spus fiecare partea lor de poveste. Am lăsat fiecare detaliu să se așeze în mintea mea și le-am ascultat cu adevărat.

     Nu le-am iertat și nici nu o voi face prea repede, dar am judecat la rece și am înțeles și perspectiva lor. La final, am ales să spun un singur lucru. Și anume noaptea în care m-am răzbunat pe ei. Le-am spus adevărul pentru că am știut că idioatele alea două au avut nevoie să audă cum s-a întâmplat totul pentru a scăpa de coșmaruri. Sami a venit atunci și m-a luat în brațele ei, șoptindu-mi că va lupta pentru ca relația noastră să învie. Am fost curentată atunci de un fior când m-a lovit realizarea cât de tare seamănă focul ei cu cel al lui Skull. Nu i-am răspuns și am apucat să văd cum îi dau lacrimile când a ieșit, urmată de fiecare dintre ele. Și când au închis ușa în urma lor, m-am așezat pe pat și m-am gândit dacă o să mai pot vreodată să am o relație cu ele. Și am sfârșit să plâng. Pentru Neve pe care au ucis-o treptat de-a lungul anilor, pentru Neve care nu a contat suficient niciodată, pentru Neve pe care au ales să o înjunghie de fiecare dată. Pentru Neve pe care și eu, la rândul meu, am ales să o transform într-o nenorocită fără inimă. Și când punctul culminant a atins cote maxime, ușa s-a deschis și doar prezența lui a fost suficientă pentru a lua jumătate din agonia simțită.