Skull

32. Aș vrea să fiu eu Naja lui

     32. As vrea să fiu eu Naja lui.

     Când îmi revin în simțiri primul lucru pe care îl aud e un tunet care rupe cerul brutal și nemilos. Apoi îmi aud propria respirație repezită, urmată imediat de tuse. Mă doare pieptul și plămânii mei încă nu și-au dat seama că nu mai ne aflăm sub apă. Apoi simt. Îl simt pretutindeni. E deasupra mea, cu genunchii de-o parte și alta a bazinului meu. Palmele lui îmi țin obrajii strâns, uitându-se la mine chinuit, înnebunit de întuneric. În spatele minții mele pulsează numele surorilor mele și vreau să îmi răsucesc capul să le caut, dar nu mă lasă. Ochii lui colorați cu disperare întunecată mă consumă mult prea tare. Se uită la mine, dar parcă nu mă vede. Se uită la mine ca și cum aș fi încă inconștiență și fară puls. Chiar l-am speriat atât de tare? Fruntea lui se lipește de-a mea și-și închide ochii strâns. Visez? Chiar l-am adus într-o stare atât de disperată?

     — Surorile tale sunt bine, abia îi aud vocea, dar totul pulsează în mine cu viteza luminii.

     Cuvintele îi mor. Capul îi cade în scobitura gâtului meu și palmele lui se strecoară spre baza spatelui meu, apoi mă ridică și mă trage la pieptul lui. Îmi încolăcesc picioarele în jurul lui, dar parcă e în zadar tot ce fac. Mă strânge cu atât de multă disperare ca și cum a simțit pe limbă gustul pierderii mele, iar asta l-a adus în stadiul cel mai de jos al nebuniei lui.

     — De ce, Naja? De ce mi-ai făcut asta? Știi cum naiba s-a simțit să te văd lovind apa, apoi dispărând sub valuri, fără să te văd imediat ieșind de acolo? Știi cum s-a simțit să intru sub apă și să știu că sunt șanse de aproape sută la sută să nu te pot zări? Ori că atunci când te voi găsi va fi prea târziu? Știi cum m-ai făcut să mă simt? Neputincios din nou. Pentru minute bune lumea mea a fost acaparată din nou de un întuneric înfiorător pe care nu am avut nicio putere să-l controlez.

     — Acum știi exact tot ce am simțit din clipa în care am aflat unde ești și până în clipa în care am ajuns și nici nu am apucat să te opresc. Când ai sărit, mi-ai luat și puțina rațiune pe care am mai avut-o. Cum ai putut tu să îmi faci asta? Așadar, acum știi că de câte ori te vei pune în pericol intenționat, o să fac același lucru. Nu uita asta.

     — Tu chiar nu înțelegi, nu-i așa? strigă de data aceasta furios. Eu nu am fost în pericol nicio clipă. În schimb, tu ai putut muri sub nenorociții mei de ochi.

     — Și te-ar fi durut, B.? Te-ar fi durut dacă m-ai fi pierdut pentru totdeauna? atac și rămân fără suflu când îmi dau seama cât de mult îmi doresc cu adevărat să aud un răspuns satisfăcător.

     Tăcere grea. Aștept să aud cuvinte, dar nu le primesc. Surâd sec. Ce teatru ieftin. Din depărtare aud voci ridicate, strigăte și înjurături. Se pare că tot rahatul ăsta a luat o întorsătură pe care nu am anticipat-o niciuna dintre noi. Skull se uită la mine ca și cum m-ar vedea pentru prima dată. Oare ce vede? Tremură și furia îi scânteiază în ochi. Prea puțin. Insuficient.

     — Am terminat? mormăi pe un ton plat. Vreau să merg acasă, arunc și mă îndepărtez de el, împingându-mă în palme și ridicându-mă de lângă el, lăsându-l să mă privească năucit.

     Acum că a trecut adrenalina momentului, abia mă pot ține pe picioare, dar nici gând să arăt vreun semn de slăbiciune. Îi întorc spatele, privind spre locul unde sunt surorile mele. Ivy și Dark se ceartă, privindu-se provocator unul pe celălalt, iar Ghost îi întoarce spatele lui Heav, în timp ce ea își bagă degetele la baza cefei, privind înnebunită spre el. Să fiu a naibii! Surorile mele chiar s-au îndrăgostit de ei. Merg spre ei și asta îi atrage atenția lui Dark asupra mea. Aproape mă sufoc când îi văd ochii atât de scufundați în întuneric și ură.