42. M-ai adus din nou acasă

5.8K 655 119
                                    

     42. M-ai adus din nou acasă.

     Visez?

     Nu încetez să mă întreb acest lucru de când am intrat în casa pe care a cumpărat-o. Privesc din nou în jurul meu și nu îmi vine să cred ochilor. Casa e amenajată exact în felul în care mi-am dorit să îmi aranjez propria locuință. În urmă cu doi ani, într-una din ultimele nopți pe care le-am petrecut împreună, m-a întrebat din neant cum mi-ar plăcea să arate locul meu preferat din lume. Eu fiind idioată mi-am dat drumul la gură și i-am descris casa visurilor mele. M-a ascultat zâmbind problematic, privindu-mă cu o strălucire întunecată în privire, dar am fost convinsă pe atunci că nu m-a auzit. Dar a făcut-o și faptul că a decorat casa asta după dorințele mele mă face să înnebunesc de-a binelea. De ce ar fi consumat atât de multe resurse și a depus atât de mult efort pentru mine? Știe că o să plec. De ce naiba a ales să vrea să locuiască în locul meu preferat din lume? Simt cum degetele lui invizibile îmi apucă inima și o trag în toate părțile cu disperare pentru a o aduce aproape de inima lui care urlă după a mea. S-a așezat pe scările care duc la etaj și coatele pe genunchi și cu o țigară din acelea făcute de el între degete, urmărindu-mi îndeaproape reacțiile.

     Îmi mut înapoi ochii pe biblioteca masivă din camera de zi, cameră care ocupă aproape toată partea de jos a casei și care arată demențial. Din podea și până în tavan, tot peretele din stânga e ocupat de bibliotecă, iar pe rafturile ei, găsesc toate seriile de manga care au ieșit până în prezent, alături de cărți de diferite genuri, toate aranjate pe serii sau culori. Mai găsesc fanarturi cu personaje din cărți și manga, figurine din animeurile noastre preferate și... Poze cu noi doi. Îmi pierd mințile. Sunt poze făcute la Roma, în club, la piscina noastră, la spital când a fost internat, la Cascada Diavolului, practic din toate locurile în care am fost împreună. Nu e greu să îmi imaginez persoanele responsabile pentru aceste poze. Pariez pe toți banii mei că surorile mele au surprins aceste momente dintre noi. Și ce au toate pozele în comun? Chimia puternică dintre noi doi. Nu am fost conștienți în niciuna dintre poze că suntem fotografiați și se observă de la kilometri atracția puternică pe care o exercităm unul asupra celuilalt. Dar printre toate fotografiile una singură mă face să simt că o iau razna. E singura care e cea mai veche. În poză suntem surprinși amândoi față în față, iar palma lui e agățată posesiv de talia mea, în timp ce eu mă uit la el ca la salvarea mea, iar ochii lui mă privesc pătrunzător și letal. Îmi amintesc perfect. Acel moment a fost ultimul petrecut împreună la acea petrecere din ultima zi de vară din urmă cu doi ani. Înainte să plece mi-a șoptit că în timp rolurile se vor inversa. Nu am mai apucat să îl întreb la ce naiba se referă și nici nu am înțeles mult timp.

     Simt nevoia să îi văd ochii și-i caut. Trage din țigară și nu-mi poate ieși din cap faptul că a început să fumeze extrem de mult în ultimul timp. Am început să observ asta când ne-am întors de la Roma. Am crezut că mi se pare, dar cu timpul nu am mai avut îndoieli. Are momente când se ridică noaptea din pat și se așază la geam și fumează și câte trei țigări făcute de el. O face de fiecare dată când crede că dorm, nevoind să mă trezească, dar el nu știe că eu mă trezesc când se ridică din pat de fiecare dată. Și de două săptămâni iese la alergat în fiecare noapte. Se întoarce epuizat, deoarece își forțează limitele tot mai mult, plus că e obosit și din pricina mea. Refuză să mă lase singură la club și stă cu mine până la finalul turei, iar când ajungem acasă de la club iese la alergat, alegând să se facă praf. Nu se mai hrănește corespunzător și sunt sută la sută sigură că a pierdut câteva kilograme. I-am cerut să rupă rutina asta obositoare și mi-a spus că are nevoie de asta ca să poată dormi. Și am ajuns să găsesc pace în acei ochi frumoși doar când mă simte și posedă. În rest, prea puține au ajuns să fie momentele în care surprind puțin jăratic în acea privire care până nu de mult a fost plină de un foc nimicitor.

SkullUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum