Toxic

Capitolul 13

Playlist: Astronauts in the ocean- Masked Wolf

Alessia- în prezent

Eu și cu Marco ne ignorăm reciproc de câteva zile. Ne scriem mesaje seci, cu răspunsuri scurte și insipide. L-am dezamăgit. Mă urăște, cu siguranță într-una din zile o să îmi spună cât de mult regretă că m-a întâlnit și atunci inima mi se va opri în loc de durere.

Nu știu dacă să încerc să vorbesc cu el sau pur și simplu să îl las să vină la mine. Am făcut destule. L-am amăgit ca o sirenă malefică în oceanul plin de primejdii.

De câteva zile bune, a încolțit în mine o idee total teribilă, care mă fascinează și îngrozește în același timp. Pot sparge colivia și zbura liberă spre țărmuri îndepărtate? Pot rupe lanțul care mă ține legată de familia mea?

Savurez o limonadă la o terasă, cu prietena mea Paty, dar gândurile îmi sunt departe. Undeva, alături de un băiat care mi-a acaparat inima. Infinitul mării răspunde cu valuri albăstrui, care se rostogolesc de țărm. Mă calmează acest uriaș albastru, cu sunetele sale molcome, pe care dacă le asculți îndeajuns de mult, par a spune o poveste.

– Te gândești la ceva atât de tare încât cred că o să scoți fum pe nări, glumește Patricia, privindu-mă curioasă.

– E atât de vizibil?

– Da. Acum spune-mi la ce te gândești, ce te frământă atât de tare.

– Promiți că nu ai să spui nimănui nici dacă de viața ta ar depinde asta?

– Atât de grav e? Mă bag, jur pe viața mea, că nu voi spune adevărul nimănui nici de m-ar tortura. Așa să îmi ajute Dumnezeu. Încheie totul
cu un semn al crucii, pe un ton serios, dar eu nu mă pot abține să nu
zâmbesc.

– Mă gândesc să fug din țară cu Marco.

– Hmm...asta da veste. De unde și până unde această decizie?

– Vreau doar să îmi urmez inima, iar ea îmi spune că lângă Marco o voi găsi.

– E periculos ce ai de gând să faci, dar te voi susține în toată această nebunie.

Ne îmbrățișăm, și eu îi șoptesc un mulțumesc la ureche.

– Pentru ce sunt bune prietenele, dacă nu îți sunt alături la bine și la rău?

– O spui de parcă vorbești de o căsnicie, nicidecum de o prietenie.

– Nu ești genul meu, se strâmbă ea, în timp ce scoate limba. Îmi plac bărbații musculoși, bruneți și cu vino-ncoa așa ca Julio.

Îi răspund cu un zâmbet larg, ea chiar reușeste să mă scoată mereu la
liman.

– Vezi, zâmbești ceea ce e mare lucru, nu e totul pierdut. I-ai spus secretul despre căsătoria ta cu ...?

– Da, i-am spus.

– Și?

– Și probabil mă urăște.

– Nu te urăște.

– El mi-a sugerat să plec, nu neapărat pentru el, ci pentru fericirea mea.

– Uau, cât de galant din partea lui.  Dar, nu trebuie să iei nicio decizie pripită legată de viitorul tău. Ai câteva luni bune la dispoziție în care să îți faci planul și să te lămurești ce vrei să faci. Fuga nu e niciodată o variantă bună, mai ales în situația ta, Ale, și chiar nu vreau să te descurajez, știi că te susțin până în pauzele albe, dar și tu, și eu suntem fete de mafioți și știm prea bine ce înseamnă asta.

– Știu, tata mă va găsi și dacă fug pe lună.

– Familia este mai importantă decât orice. Dar e stupid să ții se impună cu cine să te căsătorești.

– Îmi doresc normalitate, să mă căsătoresc când vreau eu, cu cine
vreau eu, să studiez ce vreau eu, să lucrez, să nu dau socoteală nimănui pentru ceea ce fac. Cer imposibilul?

– Cred că e echitabil ce spui, cu toții vrem ceea ce e mai bun pentru
noi.

– Exact...Acum eu și cu Marco suntem într-o mică pauză. L-am rănit, se simte dezamăgit că i-am ascuns adevărul. Cred că nu o să își mai dorească să aibă de a face cu mine.

– E normal să fie așa, oferă-i timp, dacă într-adevăr ține la tine, se va
întoarce și veți găsi o cale de rezolvare. Trebuie să fie.

– Probabil așa e...trebuie să mergem, îi zic ridicându-mă de la masă.

– Unde? mă întreabă mirată Paty.

– La baba Gina.