Toxic

Capitolul 31

Alessia

Playlist: Jo feat.Cabron - Cu inima

Am deschis ochii, și prima dată i-am auzit vocea, apoi l-am zărit, stând lângă mine. Îmi era neclar unde sunt, și ce mi s-a întâmplat.

– Hei, frumoaso! Te-ai trezit.
Și apoi mi-am amintit. Focul, fumul, panica ce pusese stăpânire pe mine, teama că voi muri. Ignazio protejându-mă. Ignazio...

– Ești la spital. Ai leșinat.
Era plin de funingine, părul ciocolatiu era răvășit ca după o adevărată
luptă. Un doctor a intrat în salonul de spital, urmat de o asistentă. S-au
încruntat când l-au zărit pe Ignazio. Nu mă îndoiam că se purtase cu ei ca un adevărat tiran.

– Domnule Conti, ar trebui să vă consultăm și pe dumneavoastră după
ce o consultăm pe domnișoara D'Angelo, a rostit medicul foarte serios.

– Sunt bine, v-am spus, fă-ți treaba și ocupă-te de soția mea, i-a răspuns autoritar.

Soția mea...niciodată nu îmi mai spusese așa...Soția mea. Stai parcă
mai dorise să îmi spună ceva, acolo pe ponton, dar ce? Doctorul m-a consultat, eram bine (cred), dar mă simțeam încă puțin amețită.

Asistenta îmi zâmbea binevoitor din când în când, și nota pe fișa mea,
lucruri pe care doctorul le spunea.

– Nu sunt semne că fumul v-a ajuns în plămâni, a fost doar un atac de panică, soldat cu un leșin, ceea ce este normal, dată fiind situația. O să
vă mai țin în observație câteva ore, și o să vă fac și un set de analize. Sunteți cam palidă, să vedem cum stați cu hemoglobina, a încheiat doctorul cu un zâmbet sincer.

Ignazio a răsuflat ușurat, nu înțelegeam de ce era atât de îngrijorat
pentru mine.

– Sunt bine, Ignazio, ai auzit și tu, i-am spus, după ce doctorul și
asistenta au ieșit. Du-te și schimbă-te. Arăți ca dracu'!

– Tot timpul arăt așa, a glumit el. Nici tu nu arăți prea bine, ești cam
palidă. Sigur ești bine?

De ce era așa protector? Nu mai înțelegeam nimic.

– Sunt bine, serios, du-te acasă, l-am reasigurat de data aceasta vorbindu-i calm. Nu e cazul să îți faci griji pentru mine.

– Am crezut că ai murit, mi-a spus cu o voce joasă.

– După câte vezi, sunt vie,nevătămată, nu ești atât de norocos să scapi
de mine.

S-a uitat la mine, cu ochii lui prea întunecați, zărind în imensitatea întunericului lor, sclipiri ale căror sens nu îl înțelegeam.

– Nu vreau...
În salon, a năpădit întreaga noastră familie, întrerupând total conversația noastră. Am fost asaltată de sora mea, de mama, de tata, chiar și de soacra mea. Toți erau încă îmbrăcați în hainele de petrecere.

– Arăți ca dracu ', sora-mea! M-a înghiontit Cecilia.

– Ceci, fii drăguță! Sora ta era să moară, a certat-o mama, dar eu nu
puteam să mă supăr pe ea, știam că aceasta e modalitatea ei de a-mi
ridica moralul.

– Iubirea mea, ești bine, da? Nu te doare nimic? s-a impacientat tata.

– Sunt bine, tată.

– Slavă Cerului, ce ghinion să se întâmple asta, fix în noaptea logodnei voastre, s-a uitat el la Ignazio și schimbul lor de priviri ucigătoare nu mi-a plăcut deloc. S-a auzit un ciocănit, iar în salonul micuț înțesat de familia mea, și-a făcut apariția un polițist. Brusc murmurul s-a atenuat, și liniștea s-a așternut în încăpere.