Toxic

Capitolul 24

Alessia

Playlist: Dua Lipa- New Rules

Pășeam pentru prima dată în casa lui. Era la fel de sobră ca el, întunecată și lipsită de culoare. Livingul era scăldat în lumina puternică a razelor soarelui, care pătrundeau prin ferestrele largi. L-am așteptat câteva minute stând cuminte pe un fotoliu, în timp ce fierbeam în interior. După noaptea trecută, eram sigură că Ignazio Conti mă chemase să se despartă de mine, sau de ce nu chiar să scape definitiv de mine. La urma urmelor, cât ar fi fost de greu să scape de 45 de kilograme de carne și oase.

Șemineul din piatră decorativă, îmi
crea impresia de spațiu cald, primitor, dar era o iluzie efemeră. Nici focul nu ar fi încălzit atmosfera funestă din casă.

O doamnă îmbrăcată în uniformă mi-a spus să o urmez, domnul Conti era pregătit să mă vadă. Ce onoare, mi-am spus, și am urmat-o pe femeie pe un coridor lung, luminat de câteva candelare cu o lumină difuză.
Coridorul morții...

Am intrat în birou, emoționată, cu dureri de cap, bănuiesc că din cauza mahmurelii și pregătită de contra ofensivă. Nu aveam să cedez atât de ușor în fața lui Ignazio.

Când l-am zărit, obrajii au semnalat din plin emoția puternică, roșindu-se instantaneu. Acum câteva ore, eram
călare pe el, sărutându-ne până ce buza lui i-a sângerat. Bine, l-am
mușcat intenționat, trebuie să recunosc.

– Ia loc, Alessia! Cum te simți?

– Bine, doar mă doare capul, i-am răspuns, puțin răgușită.

– Asta se întâmplă când bei de parcă ai avea un sac fără fund.

Nici nu și-a ridicat privirea, era concentrat asupra unui document,
timp în care i-am studiat conturul feței. Bărbia ascuțită, cu câteva fire
de păr crescute, fruntea înaltă, cu mici riduri de expresie și doi ochi cu
gene prea lungi. Am înghițit în sec, când privirea mi s-a oprit asupra
buzelor sale. Cea de jos, mai accentuată încă se vedea roșie și umflată.

– Maria, a sunat el interfonul, adu-i domnișoarei D'Angelo un analgezic. Bun, să începem, am o zi destul de plină. Alessia, te-am chemat aici, pentru că va trebui să stabilim termenii contractului nostru.

Aaaa, contractul. Pomenise ceva aseară, dar eram prea furioasă și beată ca să îmi bat capul cu asta. Dorea să semnăm, ce un contract prenupțial?  Din câte îl cunoșteam pe Ignazio, nu mă așteptam la nimic bun.

– Condamnarea la moarte, vrei să spui.

– Numește-l cum vrei, a articulat el, fluturând mâna. Contractul nostru
include obligațiile pe care fiecare le va avea. Desigur și drepturi.

– E un contract prenupțial?

– Nu, Alessia, repet e un contract ce conține obligațiile și drepturile pe care fiecare le va avea, diferit de cel prenupțial.

– Ce fericire! Drepturi!! Uau, deja mă simt mai bine, mi-am dat ochii peste cap.

– Nu sunt absurd...

– Siguuur, cine a mai auzit de contracte între doi viitori soți, în afară
de cel prenupțial? i-am răspuns ironică.

– Având în vedere situația noastră e mai bine să stabilim lucrurile de
la bun început.

– Bine, domnule avocat Conti, l-am tachinat eu, să începem. Aaa, ar trebui să îmi iau și eu un avocat?

Maria a intrat și mi-a pus o cutie de analgezice pe birou, cu un pahar de apă și o ceașcă de cafea. I-am mulțumit, și mi-a răspuns cu un
zâmbet.