Toxic

Capitolul 28

Playlist: Alec Benjamin- Let me Down Slowly

Marco- acum 3 ani

Eram un copil și totuși înțelegeam atât de bine durerea surorii mele.
Trupul ei minion, părul șaten, cu ochi mari, verzi îmi aduceau aminte de bunica- pâinea lui Dumnezeu și asta mă făcea să îmi doresc să o protejez, să o așez într-o cupolă securizată și să nu îi mai dau drumul.

Era pedepsită de câteva zile bune, trăind cu lacrimi și câteva îmbucături de mâncare. La masă, o tăcere stânjenitoare se infiltrase între noi patru. Nu mai eram o familie, eram doar niște străini, ce ne amăgeam cu iluzii. Mama era stâlpul nostru, liantul, cea care ținea în picioare tot ceea ce ne definea ca familie, dar nici ea nu putea face minuni.

După masă, am urcat în camera Clarissei. Am bătut ușor, cu teamă, nepregătit pentru a da ochii cu ea.

– Pot intra?

Mi-a făcut semn din cap, și am intrat, așezându-mă pe marginea patului. Întinsă în pat, s-a așezat cu spatele la mine. Am văzut-o cum și-a șters repede lacrimile, sperând probabil ca eu să nu o văd. Era opera lui Ignazio Conti, el se insinuase în viața mea, cu unicul scop de a se folosi de ea.

– Clarissa, îmi pare rău!

– Serios, îți pare rău? Ești mai rău decât tata. Ești fratele meu, trebuia
să mă susții, mi-a spus cu vocea sugrumată de durere.

– Și te voi susține mereu, dar ...

– Dar ce? Cine ești tu să alegi pe cine iubesc sau nu? Cine? Dumnezeu?

– Îmi pare rău, am repetat, vreau doar să fii fericită, ferită de durere.

– Ți se pare că sunt fericită? S-a întors cu fața către mine, și lacrimile ei mi-au rupt inima în două. Așa arată un om fericit?

– Îl iubești? am întrebat-o brusc.

– Tu ce crezi?

– Dar știi din ce familie provine? Știi că este un mafiot? Un om care va face orice pentru a-și îndeplini scopul?

– Nu-mi pasă, mă iubește.

Era atât de naivă...și eu ce puteam face să îi schimb cursul vieții? Ce puteam face să îl elimin o dată pentru totdeauna din viețile noastre pe Ignazio Conti.

– De unde știi asta? Dacă doar se folosește de tine? am insistat cu voce dură.

– Nu o va face, știu asta. Dacă ai fi iubit vreodată pe cineva ai știi asta. Lucrurile astea se simt, iar când iubești nu faci pe celălalt să sufere. Ești fratele meu, și totuși mă rănești. Ignazio nu a făcut asta niciodată.

Avea dreptate, o făcusem să sufere, devenind peste noapte, tartorele ei. Umbra sa, cel care trebuia să aibă grijă ca ea să nu se întâlnească cu iubitul ei. Avea dreptate, și fiecare cuvânt, fiecare privire, fiecare lacrimă, îmi înfigea un cuțit în inimă. Am luat-o în brațe, încercând să o liniștesc, nu s-a opus, ci s-a lăsat moale, izbucnind într-un plâns spasmodic.

– Plângi, eliberează-te! O să fie bine, am liniștit-o...o să treacă totul.

Oare? Oare avea să treacă totul?

– Cum?

– Dacă îl iubești și te iubește nu o să mă opun relației voastre.

A făcut ochii mari, privindu-mă a mirare printre genele negre.

– E o glumă?

– Nu, deloc. Ai dreptate, nu am niciun drept să hotărasc pe cine iubești sau nu. Trebuia să îți fiu alături, să te susțin, chiar dacă nu sunt deloc de acord cu alegerea ta.