Toxic

Capitolul 38

Ignazio

Playlist: 50 cent- Ready for war

Pășeam pe un teritoriu necunoscut, fiecare mișcare era acompaniată de mișcări mult prea abrupte ale inimii. Tensiunea pe care o simțeam în tot corpul ar fi fost capabilă să furnizeze energie cel puțin unui oraș.

Nu era viața mea în joc, nu îmi păsa câtuși de puțin dacă mor sau nu, dar să știu că Alessia ar fi murit asta era un lucru pe care nu îl puteam accepta. M-ar fi distrus. Pierdusem o ființă dragă și doar eu știam prin ce întuneric trecusem în ultimii trei ani.

Era o casă părăsită în mijlocul unei păduri sau cel puțin așa arăta atunci când am zărit-o de afară. Proprietatea aparținea familiei lui Marco,respectiv unei bunici ce decedase acum ceva ani, și care se pare lăsase această casă acestui ingrat.

M-am așteptat la o pază puternică, atunci când alături de oamenii mei am pătruns pe proprietate. Teama de a o pierde pe Alessia mă făcea să fiu mai vigilent decât de obicei. Purtam toți veste antiglonț, și eram mânați de gustul sângelui. Nu se mai întâmplase de ceva timp, să fim atacați, și asta ne umplea pe toți de revoltă și activa în noi, partea urâtă pe care ne străduiam să o ținem ascunsă.

Cineva atentase la viața noastră. Cineva răpise pe cineva de-al nostru. Cineva avea să moară în această seară. Lent și dureros. Marco trebuia să plătească pentru nesăbuința de a o răpi pe Alessia.

De departe nu se vedea a fi pază la uși, lucru destul de ciudat pentru cineva care tocmai răpise pe fiica celui mai influent mafiot din Italia.

Am auzit împușcături și am vrut să intrăm în casă.

Nu am mai apucat... O bubuitură a unei bombe mi-a asurzit urechile și m-a trântit câțiva metri la pământ. Am simțit o durere profundă în stomac și ochii mi s-au închis în timp ce auzeam gemetele oamenilor mei.

La dra...

- Ignazio...am auzit ca o șoaptă și m-am trezit speriat.

M-am uitat în jurul meu și un semi-întuneric mi-a izbit privirea.

- Ignazio, am auzit din nou vocea aceea cunoscută.

- Alessia?

- Ești bine? Sângerezi...Dumnezeule!

Eram? Simțeam că sângerez pe undeva, însă aveam mâinile legate și oricât am încercat să mă eliberez nu am reușit. Trăia! Eu trăiam. Sau era un vis?

- Alessia, iubita mea ești aici! Ești bine?

- Sunt bine, mi-a răspuns cu o voce gâtuită. Sunt bine. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău! a izbucnit în lacrimi.

- O să scăpăm de aici, bine? Nu îți face griji, iubita mea, vom fi salvați, am asigurat-o cât am putut de calm.

S-a auzit un scârțâit și cineva a intrat în încăpere.

- Te-ai trezit, vierme? Credeai că ce? Că intri în casa mea, cu armata ta de idioți și puteți face ce vreți? a răsunat vocea lui Marco.

- Luptă ca un bărbat ce ești, dă-mi drumul și ne vom lupta noi doi cu mâinile goale, fără să o implicăm pe Alessia. Ea nu are nicio vină pentru asta.

- Bărbat? Ești bărbat? Mă faci să râd! Ești doar un criminal jegos și ordinar. Ai omorât-o pe Clarissa.

- Marco, nu am omorât-o eu...Tații noștri au pus la cale...