Toxic

Capitolul 32

Alessia

Playlist: Libianca- People

Să mă ascund în casă pentru restul zilelor ar fi fost o soluție destul de bună pentru familia mea, și mai ales pentru Ignazio. Să fug de probleme, baricadându-mă în casă, nu ar fi rezolvat cu nimic situația, iar eu, trebuia să merg la școală. Cu inima îndoită, ziua de luni, părea mai sumbră decât furtuna de afară.

M-am urcat în mașina familiei, flancată din față și spate de alte două mașini. Eram mai păzită decât fiica președintelui în filmele de acțiune, și probabil ar fi trebuit să stau acasă până s-ar fi rezolvat problema. Până când incendiatorul ar fi fost găsit.

Între zidurile gri ale liceului, eram în siguranță, un aparent edificiu de liniște și acalmie, departe de dramele familiei mele.

Departe de gândurile mele și atât de aproape de el.

Când l-am zărit la poarta școlii mi-am ținut respirația pentru câteva clipe. O neliniște tulbure se zbuciuma în interiorul meu și știam că este inutil să lupt contra ceea ce simțeam.

Îl aveam în fața ochilor pe cel de care mă îndrăgostisem aievea, într-o zi în care i-am zărit zâmbetul ancorat pe chip. Într-o zi în care ochii lui de alună m-au prins în povestea lor și fără nicio atenționare am căzut pradă lor. Sentimentele pe care le aveam pentru el erau tot acolo, cufundate și
ascunse adânc sub straturi de inimă.

Greșea inima? Era posibil să iubesc omul nepotrivit, dacă soarta îmi hărăzise un cu totul alt bărbat?
Ca un răspuns divin sau nu, răspunsul m-a izbit în plin.

Nemișcată, am înregistrat scena cu precizia unui aparat de fotografiat. În interiorul meu, cineva îmi tăiase o bucată de suflet. Sângerândă, inima își caută un refugiu, pe care nu îl găsea. Am rămas stană de piatră și aș fi putut jura că îmi simțeam corpul fracturat în milioane de celule, răsfirat pe podea. Marco săruta o altă fată, și acea fată nu eram eu. Cineva îl
săruta pe băiatul de care mă îndrăgostisem. O săruta pe Paola, o colegă de liceu.

El m-a observat, mi-a aruncat o privire rece, de gheață și buzele care
altădată le căutau pe ale mele, s-au reîntors fără pic de regret în a
săruta alte buze străine.

– Alessia, ce faci? Nu te-am văzut, am auzit de incidentul cu incendiul, am încercat să te sun, nu mi-ai răspuns, m-a întrebat Patricia, îngrijorată, care apăruse de nicăieri lângă mine.

Nu i-am răspuns nimic, nu știam dacă mai am glas după tot ce văzusem. M-a luat de mână protector, nu înainte de a-i arunca o privire încruntată lui Marco.

Am intrat în școală cu inima frântă. Ne-am strecurat în baia fetelor și
acolo am izbucnit în plâns în brațele ei.

– În timp ce îmi făceam zeci de procese de conștiință, în timp ce mă
gândeam ca o proastă la el, și sufeream, el și-a găsit pe alta.

– Off, îmi pare rău, Ale! Dă-l dracului, poate așa te-ai convins că nu merită! Niciun bărbat nu merită lacrimile unei femei! Este un dobitoc.

– Credeam că ține la mine, că se gândește la mine, de-abia ne-am
despărțit...și el are pe alta.

– Scumpo, bărbații gândesc cu penisul, e normal. Chiar dacă ține la
tine, are nevoie știi tu...de sex. Nu te mai gândi la asta, bine?

– Îl iubesc...

Îl iubeam? Dumnezeu îmi era martor că în acele momente nu mai știam ce simt.

– Îl iubești, dar, te căsătorești cu un alt bărbat, ce credeai că o să te aștepte până la adânci bătrâneți? I-ai frânt inima, Alessia! El nu știe că te-ai despărțit de el, la presiunile familiei, că faci totul pentru a-l proteja, și poate e mai bine așa, a încheiat Paty cu o voce joasă.