Perspectiva lui Harry
Era doar Jenny. Am oftat si m-am relaxat inapoi fiind un pic enervat de socul nepotrivit care inca era prezent in corpul meu. Fata de langa mine si-a miscat rapid capul si am stiut ca nici ea nu se astepta la asta. Nu se astepta ca micul nostru moment sa fie distrus de usa care s-a deschis larg. Eram doar eu care simtea aceasta unicitate - dar aici era ceva special in intalnirea dintre doi straini in camera mea. Poate chiar ceva magic. Ca si cum un Dumnezeu necunoscut ar fi umplut camera cu sentimentul ireal de viata. Ca si cum ce a trecut a fost spus cu un limbaj nonverbal. Ca si cum,cumva ea ar intelege...
"Amber?"
Cuvantul asta a iesit din gura lui Jenny care acum ranjea. Vocea ei suna imprecisa dar totodata avea o urma de amuzament in ea.
Amber. Amber. Amber.
Voiam sa zambesc la acest sunet. Amber. Puteam vedea frumusete culorii unei pietre de chihlimbar(in engleza amber inseamna chihlimbar). Amber. Mereu mi-au placut pietrele pretioase. Cand el imi va prezenta diamantele care le-a cumparat pentru noii iubitori,sau lantul din safir,sau cerceii de rubin as aproba mereu fiind impresionat si as parea uimit de frumusetea lor bolnavicioasa. Doar pentru ca el si-ar pierde mult timp asupra unei simple pietre numai pentru ca lumea spune ca e un simbol al bogatiei. Pentru ca era bun in a reflecta lumina. Puteam practic sa aud tipetele lor puternice in ecoul din acea casa oribila: uita-te cum stralucesc! Oh,sunt asa de frumoase! Blond stupid-diamantul nu straluceste. El reflecta lumina.
Poate eram asa pentru ca am decis sa dispretuiesc tot ce lui ii place. Am crescut iubind tot ce era opus gusturilor sale. Oricare motiv l-as alege stiam ca bijuteriile viu colorate precum piatra lunii sau chihlimbarul erau mult mai frumoase decat pietrele 'stralucitoare'.
Chihlimbarul are caldura. Are profunzime. Are o istorie.
Si exact din acele motive nu m-am putut abtine sa nu zambesc punand cap la cap asemanarile. Am simtit ca si cum as scrie asta. Nu ar trebui sa uit nimic. Sa nu uit cum,de asemenea,pe ea o chema Amber. Pentru ca(,) culoarea parului ei castaniu era precum vinul rosu atunci cand era intr-o lumina buna. Cum caracteristicile ei erau mangaietoare,simple,frumoase si aveau o asa caldura umana care m-au facut sa nu imi mai iau ochii de pe ea din prima clipa in care am vazut-o. Chiar daca era plictisitoare su enervanta-enervanta cu mine,avea totusi acea scanteie. Acel semn plin de viata. Acelasi lucru care m-a facut sa amutesc cand am vazut-o cu jurnalul meu. Cum ai putea sa tipi la ceva atat de pur si deosebit se frumos?
Bineinteles ca numele ei era Amber.
Perspectiva lui Amber
Nici el,nici eu nu am raspuns cand Jenny mi-a spus numele intr-un ton neincrezator si cicalitor.
"Styles,ce naiba-am crezut ca ai spus ca te duci sa dormi."
Nu mi-am putut abtine zambetul la auzul limbajului sau incurcat. Mi-am putut da clar seama de starea ei de betie.
"Dar tu te-ai dus sa o faci cu fata mea-ea e foarte buna la,ehm,arta cafelei. Omule,nu te pune cu ea. Ea face cele mai bune inimi. Rahat,sunt atat de distrusa." Jenny si-a prins podul nasului inchizandu-si strans ochii si sprijinindu-se de usa.
Nu eram genul care sa reactionez cand cineva interpreteaza gresit situatia-stiam ca probabil altcineva ar fi rosit numai gandindu-se,dar din moment ce Harry si eu stiam ce am facut...cat timp a trecut oricum?..ceea ce am facut noi era la un cu totul alt nivel. Nici unul din noi nu a fost jenat de asta. Sau cel putin asa simteam eu. Simteam iar nevoia sa ii citesc gandurile,rau. M-a rugat vreodata sa ies din camera atunci cand statea intins pe pat cu ochii inchisi?
Tristetea m-a cuprins aducandu-mi aminte ca pentru el eram tot o straina.
Am putut sa vad cu coltul ochiului ca el incerca sa isi ascunda un zambet. Gestul sau nesemnificativ si inocent m-a ajutat oarecum sa alung primejdia care am simtit-o,fiind probabil intensificata din cauza alcoolului. Vazandu-l zambind - sau ma rog,incercand sa isi ascunda zambetul - imi trimitea un fior pe sira spinarii,iar micile schimbari ale trasaturilor sale erau asa contagioase incat m-au facut sa imi intorc capul pentru a-i returna zambetul. Nu ma interesa ce l-a facut sa zambeasca - era faptul ca el era,faptul ca s-a aprins complet,ceea ce imi dadea un sentiment senzational pe interior. Ar trebui sa zambeasca mereu. In fiecare ora a zilei. Ar trebui sa lupte sa-si pastreze acel zambet tot timpul. El trebuia sa fie fericit.
Am putut vedea cum ii pasa de Jenny. Cum putea sa il faca sa zambeasca numai aparand in camera in starea ei de betie si am inceput sa inteleg cum puteau fi colegi de camera. Am putut vedea felul in care ochii lui se lumineaza.
"In regula porumbeilor. Perrie e in strada asteptand..vreau sa spun aseptandu-l pe Zayn..sa o ia." A inceput sa rada acoperindu-si gura cu mana. Cat de mult a baut?
"Ce vreau sa spun este ca Perrie iti poate da o masina..cu Zayn." Vocea ei era serioasa si sprancenele ei s-au unit cand a continuat. "Asta nu a sunat corect,nu-i asa? La naiba." Am zambit la incercarea ai de a face o propozitie coerenta si am privit-o scuturandu-si capul auzind un mic zgomot din spatele meu.
Cel mai..dragut sunet care l-am putut auzi vreodata. M-am intors pentru a-l vedea pe Harry..el chicotea! Zambetul sau avea doua perechi de gropite,ochii ii erau inghusti din cauza rasului si isi acoperea fata cu o mana uitandu-se la Jenny printre degete. Clar era 'jenat' de colega lui de camera. Sunetul era usor si atat de delicat incat mi-a facut inima sa bata mai tare,zambetul meu crescand si mai mult. Am simtit o vibratie in stomac atunci cand ochii sai verzi i-au intalnit pe ai mei. Amuzamentul rasarea in ei si nu si-a putut abtine zambetul adorabil,aratandu-si dintii perfect albi. Si sunetul iesea din cel mai adanc loc al sau. Acelasi loc din care sunt sigura ca isi tine si acele cuvinte frumoase.
Precum o zi insorita de vara cu cerul albastru,parfumul florilor colorate raspandindu-se in aer dand sentimentul de libertate si caldura,toate astea intr-un singur sunet. La naiba daca pacea mondiala,imbratisarile si dragostea pentru ursuletul tau de plus din copilarie le-ai transforma intr-un sunet,ar suna exact asa. Cel mai probabil. Precum sunetul usor ar chicotitului care iesea incontrolabil din baiatul cu ochi verzi,care zambea catre mine in momentul asta. Un zambet care mi-am dorit sa il vad inca din prima clipa de cand l-am vazut. El era perfect.
capitolul promis. sper sa mai pot traduce cel mult 3 capitole saptamana asta pentru ca saptamana viitoare voi fi plecata si nu o sa pot traduce. o sa ma straduiesc sa o fac. :)
