29

70 7 2
                                    

     Perspectiva lui Amber

     "Inca nu pot sa trec peste faptul ca tu nu erai portarul care ne spunea sa iesim dracului afara!"

     Am zambit la baiatul cu ochii albastri scuturandu-mi capul usor amuzata. Era sambata ceea ce insemna ca trecuse o saptamana de cand am apasat pe soneria vecinului de jos pentru a-i intreba numele artistului a carui muzica rasuna in fiecare dimineata in ultimile saptamani. O fata cu ochii verzi imi deschise usa zambindu-mi si intrebandu-ma cu ce ma poate ajuta. Cand incepusem sa spun 'voiam sa te intreb despre muzica' ma intrerupse cerandu-si incontinuu scuze de deranjul cauzat.

     Am zambit aducandu-mi aminte si am luat alta inghititura din Cuba Libre ( cocktail preparat din coca-cola,lime si rom ). Cand am reusit sa o conving ca de fapt voiam sa aflu numele artistului in acea dimineata de sambata ea si-a ingustat ochii spre mine spunandu-mi sa astept o secunda. "Niall!" Tipase peste umar in apartament. In urmatorul moment un baiat cu ochii albastri si cu parul dezortonat isi facu aparitia in spatele ei. Si-a pus bratul in jurul taliei ei ascultand ce aveam de spus.

     S-a dovedit ca vecinul meu de jos,Niall Horan, avea gusturi incredibile in muzica si era teribil de politicos - atat de politicos incat se oferise sa-mi arate magazinul din care isi cumparase CD-urile. Am fost acolo marti. Joi a venit la usa mea pentru a-mi da o copie a CD-ului cu muzica pe care o asculta in fiecare dimineata. De asemenea m-a chemat aici in seara asta - sambata - deoarece era un loc in care diferite trupe noi veneau si cantau iar atmosfera era uimitoare.

     Niall avea dreptate. M-am intors spre el cu un zambet,"atmosfera chiar e uimitoare! E ca si cum toata lumea se simte ca acasa,stii?"

     M-a aprobat luand alta gura din berea sa aproape terminata. "Da,e de-a dreptul genial locul. Prietena mea mi-a aratat locul asta." Fata sa s-a luminat rostind cuvintele si am aprobat. Nivelul sunetului era foarte intens. In jurul nostru oamenii converstau entuziasmati. Era unul din locurile alea care era un amestec intre un club si o cafenea cu o mica scena. Putin mai mare decat locul in care lucram - Cafe du Acta - insa atmosfera era asemanatoare. Primitoare,calduroasa si cu un mic zgomot pe fundal. Presupun ca multi  veneau aici sa-si inceapa serile de sambata cu cateva beri,ascultand niste trupe si apoi plecand in oras la cluburile de noapte. Niall si cu mine am venit aici pentru muzica in primul rand - mi-a spus ca asta este locul perfect ca unii sa-si inceapa cariera.

     Am privit un tip urcand pe scena cu niste cabluri in mana si m-am intors spre Niall care in acel moment isi terminase berea.

     "Asadar,Horan,jurnalism,huh? Cum ti-a venit pasiunea asta?" Mi-a spus ca este in ultimul an si deja primise o oferta din partea unui magazin destul de renumit.

     Un zambet ii crescuse deja pe buze. "Sincer,nu stiu. Mi-a placut mereu sa scriu  Presupun ca nu m-am putut focusa pe nimic altceva,intelegi?"

     Am zambit dorindu-mi sa ma simt si eu asa. Adica,am simtit ceva asemanator in ultimile saptamani. Era ceva ce stiam ca as putea face pentru tot restul vietii fara sa ma plang. Dar asta insemna sa intru in acea parte a mintii mele intitulata 'Harry'. Insa am inlaturat acele ganduri. Am decis sa nu mai citesc nimic din jurnal din moment ce ma facea doar sa ravnesc de dorinta de a aflat mai multe despre el. Si din moment ce asta nu se va intampla niciodata,ma facea trista. Trista si frustrata.

     Eram pe aproape sa o intreb pe Jenny despre Harry de cateva ori din moment ce am avut niste ture impreuna saptamana asta. Dar in final eram bucuroasa ca nu o facusem - daca ma credea enervanta? Privind totul de sus,parea ca un vis indepartat si ireal,prea frumos sa fie adevarat. Dar inca tineam jurnalul la mine. Si inca visez la propozitiile frumoase cand nu pot dormi noaptea. Uneori niste ochi verzi si tristi imi apareau in intuneric.

     Insa entuziasmul excesiv a lui Niall a fost ceea ce m-a salvat in ultima saptamana. Muzica m-a facut sa-mi iau gandul de la el - insa doar melodia. Daca ma focusam asupra versurilor,m-as fi gandit din nou la el. Fiecare cuvant imi amintea de el. Fiecare subiect despre care cantau,l-as fi conectat cumva cu el.

     Tipul de pe scena era tanar,parul sau saten era 'perfect' dezordonat. Avea tipul ala de frizura pentru o formatie de baieti. Avea putin par facial ce il facea sa para destul de matur si putin hipster,dar nu putea fi mai mare decat mine,maxim cu 2-3 ani mai mare. Era inconjurat de lumina rosie de pe scena,ajustandu-si microfonul nepasandu-i de cele 50 de persoane din fata lui care se uitau ocazional la el in timp ce vorbeau intre ei.

     Scena era plina de cabluri,boxe si alte echipamente muzicale pe care sigur le-as strica doar daca as pune mana pe ele. Alt tip a venit pe scena soptind ceva in urechea satenului,facandu-l sa izbucneasca in ras.

     "Vrei inca o bere?" Am intrebat ridicandu-ma de pe scaun in timp ce Niall a incuviintat imediat. Parea ca show-ul era pe cale sa inceapa si trebuia sa-mi reumplu bautura. Era atat de cald incat mi-am scos deja geaca,esarfa si chiar si puloverul. Facandu-mi  loc pana la bar,un click s-a auzit in incapere anuntand ca un microfon a fost pornit.

     "Doamnelor si domnilor,vom incepe in cateva momente." Nu mai auzisem vocea asta pana acum dar era usoara si confortabila. Nepasator dar sarmant. Presupun ca era vocea tipul saten. Nu puteam sa vad pana acolo din cauza stalpului care imi optura vederea. M-am rezemat de el cu paharele goale in mana asteptand la rand. Ma intreb unde este Harry acum? Apoi m-am injurat mintal pentru ca l-am adus iarasi in discutie.

     Puteam sa aud ca trupa se pregatea sa inceapa,sunetul unei chitari luand locul zumzetului de voci care intr-un final amutise.

     "Buna seara si multumim ca ne-ti primit. Permiteti-ne sa ne introducem. Suntem Little Nothings si vom fi primii care va vor delecta cu cateva melodii in aceasta seara frumoasa de sambata." Tobosarul incepu sa se incalzeasca. "Asa ca luati-va iubitul/iubita in brate,lasati-va pe spate,beti o bere si simtiti-va bine. Primul cantec se numeste Divided into Atoms..."

     Am zambit la auzul vocii lui. Nu eram sigura de ce. Avea acel sarm in vocea sa ragusita pe care o putea transforma usor intr-una indrazneata. Divided into Atoms de Little Nothings. Camera se umplu de aplauze iar vocalistul a zambit indraznet spre multime inainte sa se uite la colegii lui dand tonul. Vocea sa groasa incepu sa cante chiar dupa ce prima nota a chitarii electrice rasuna in incapere.

     In the middle of the mess - we're caught up.

     You and me.

     Just keep breathing.

     You and me - babe we all consist of stardust.

     You and me - we're simple atoms

     on the constant edge

     between explosion and implosion.

     You and me. We're divided into atoms.

     You and me.

     Unul dintre paharele din mana mea aluneca si se sparse pe podea la auzul melodiei si a versurilor atat de familiare. (versuri regasite in jurnalul lui Harry)

    

the journal (tradusa)Where stories live. Discover now