Nici nu-mi pasa de cioburile de la picioarele mele. Nu-mi venea sa cred. Mi-am facut loc printre un grup de oameni incercand sa vad scena,inima batandu-mi plina de adrenalina. Fluturasii din stomac si-au facut aparitia atunci cand l-am vazut. Statea in stanga tipului saten. Harry. Bineinteles. I-am observat chitara pe care am vazut-o in camera lui atarnandu-i de umar. Purta un tricou negru care ii lasa la vedere tatuajele numeroase.
"You and me." Vocea vocalistului rasuna ragusita si incredibila,voce pe care putini cantareti o au. Dar ochii mei erau doar pe Harry. Parea sa fie pierdut in muzica pe care o canta,degetele lungi zburand peste corzile chitarii cu mare precizie. Parul ii era si mai dezornonat acum,nici nu-i pasa cand niste sutive ii cazura intre ochi,nu-i pasa de multimea de oameni din fata lui care ii aclamau, nu-i pasa decat de muzica. Ochii ii erau pe jumatate inchisi concentrandu-se si acompaniandu-l pe vocalist.
Mi-am simtit obrajii inrosindu-se incercand sa-mi stapanesc zambetul care isi facea aparitia pe buzele mele. Mi-am ridicat mana pentru a-mi acoperi gura privindu-l. Era cu totul alta latura a lui Harry,o latura care lasa totul deoparte, o latura careia nu-i pasa de nimic. Asta era locul in care el se simtea impacat - inconjurat de muzica. Asta il tine in viata.
I-a ranjit vocalistului inainte sa incheie cantecul cu o nota perfecta.
You and me - we're simple atoms
on the constant edge
between explosion and implosion.
Am citit asta in jurnalul sau. Erau versurile din cantecul lor - sau poate e cantecul pe care chiar el l-a scris. Nu am idee. Stiam doar ca fiorii de placere care mi-au traversat trupul erau reali,zambetul de pe buzele mele era sincer iar inima mea batea mai tare ca niciodata pentru ca,indiferent de motiv, soarta ne-a adus din nou impreuna. Mi-am scuturat capul inca incercand sa-mi acopar zambetul in palma intrebandu-ma daca soarta chiar exista.
Cand ultima nota s-a pierdut in aer,publicul a luat-o razna,la propriu. Facandu-se auzit peste multime,vocalistul vorbi in microfon cu un zambet incredibil de 'sassy' ( indraznet,dar suna mai bine sassy). Si-a ridicat lenes mana pentru a-si feri parul ce ii cazuse intre ochii sclipitor de albastri,vocea sa fiind si mai groasa acum,incercand sa-si controleze respiratia. Imi puteam imagina cum toate fetele - poate chiar si unii baieti - au suspinat la vederea tipul captivant.
"Multimim mult" A accentuat 't'-ul intr-un sunet lung,chicotind usor la final,facand multe fete sa cada pe spate cu siguranta. I-a aruncat o mica privire peste umar lui Harry in timp ce publicul continua sa aclame. Toti membrii trupei au inceput sa zambeasca, iar publicul nu se mai oprea din entuziasm. Sincer,nici eu. Am incercat sa aplaud tinand inca un pahar in mana,fiind inca surprinsa. Eram,de fapt, fara cuvinte.
"Lasati-ma sa va prezint trupa. Alex la tobe, Harry la chitara, Ed la chitara cu bass, iar eu sunt Louis. Urmatorul cantec se numeste Didn't Leave a Mark, speram sa va placa. Si permiteti-mi sa va spun ca aratati jignitor de bine in aceasta seara." Vorbi clar si rapid,zambetul sau crescand cu fiecare silaba rostita. Mi-am intors privirea spre Harry care isi scutura capul in amuzament la auzul cuvintelor lui Louis. Puteam sa jur ca fiecare persoana din incapere deja il adora.
Mi-am croit drum pana la masa fara sa-mi iau ochii de pe Little Nothings. Nici cand mi-am trast scaunul pentru a ma aseza sau cand Niall m-a intrebat de bauturi. Dar l-am intrerupt imediat. "La naiba. Stii trupa asta, canta aici des?"
Niall a inceput sa rada vazand cat de obsedata sunt, dar nu-mi pasa. Privirea mea era atintita asupra baiatului cu ochi verzi care acum canta alaturi de Louis. Zambetul i-a crescut cand cineva din multime a inceput sa fluire. Puteam sa observ cat de bine se simtea pe scena,i se potrivea de minune locul asta. La dracu, arata mai bine ca niciodata,lumina rosie reflectandu-se pe pielea transpirata a bratelor sale. Felul in care isi incorda muschii bratelor cantand la chitara sau cum isi arata gropitele dupa fiecare vers cantat. Arata a dracului de bine imbracat asa si in ipostaza asta.
"Little Nothings sunt cam cei mai renumiti de pe aici,acum canta pe scene mult mai mari,dar in weekend-uri mai vin si aici din moment ce asta e locul in care si-au inceput cariera." Imi explica Niall entuziasmat vazand disperarea de pe chipul meu. La naiba.
"De fapt,asta-i motivul pentru care e asa aglomerat in seara asta. Nu mai aveau lichior la bar?" Chicotitul lui Niall mi-a atras atentia de la Harry, aratand spre paharul gol din mana mea.
"Rahat,scuze. Doar ca il stiu pe tipul de la chitara. Cel cret." Ochii lui Niall au crescut de uimire. "Adica,il stiu doar. L-am intalnit prima oara in camera sa saptamana trecuta... Asta a sunat gresit." Nici nu-l cunosteam pe Harry ca sa fiu sincera. Presupun ca nimeni nu-l stia cu adevarat. Nici nu stiam ca e intr-o trupa.
Trebuia sa-mi dau seama,toate hartiile cu versuri si chitara din camera sa. Sincer, credeam ca studiaza muzica sau ceva de genul. Poate a fost la aceeasi universitate ca si Zayn. Care era faza cu Little Nothings? Sunt praf la capitolul asta. Poate am vazut un poster cu numele lor in oras si nu-mi aduc aminte?
Zambetul lui Niall a crescut si mai mult acum. "Il placi,nu-i asa?" Poftim? Mi-am simtit obrajii in flacari uitandu-ma la el. "Eu.."
"Tu chiar il placi!" Cuvintele sale erau acompaniate de zambetul urias de pe buze realizand ca ceea ce presupuse era adevarat.
you want me to keep going with this story?
