M-am intors vazand-o pe Perrie in mica ei masina purpurie care cu siguranta nu era din tara asta. Farurile masinii straluceau puternic in intunericul noptii si i-am vazut parul liliachiu si zambetul larg atunci cand ne saluta.
Am salutat-o inapoi,Harry intorcandu-se pentru a-l lua pe Zayn. Mi-am bagat mainile in buzunarele gecii incercand sa imi amintesc senzatia mainilor lui Harry tinandu-mi gentil umerii. 'Relaxeaza-te' mi-a spus cu vocea lui profunda si groasa.
"Buna - deci tu esti Amber?" Imi zambi Perrie atunci cand se dadu jos din masina pornita. Si-a incrucisat mainile la piept pentru a-si tine strans geaca descheiata.
"Da,multumesc ca te oferi sa ma conduci." Am zambit politicoasa si ne-am strans mainile. Parul ei era prins intr-un coc si purta ochelari - ca si cum tocmai luase o pauza de la munca pentru proiectul de arta.
"Aw,nu e nici o problema - observ ca v-ati distrat?" Zimbi larg uitandu-se la Harry cum il cara pe Zayn pe jumatate adormit. Am observat ca (,) cocul ei era prins doar de un singur creion. Si-a scuturat capul chicotind uitandu-se la baiatul cu par negru si puteam sa jur ca vedeam reflexia unu Cupidon tintind-o cu o sageata plina de dragoste. Felul in care ochii ei se luminau,zambetul ei crestea la vederea lui - chiar si faptul ca venise la trei dimineata sa il ia. Nu m-am putut abtine sa nu le invidiez macar putin dragostea. Am zambit amintindu-mi cum si Zayn reactionase exact asa cand imi povestise despre Perrie - si cum vorbea despre mariajul lor. Formeaza un cuplu frumos.
Uitand sa raspund la intrebare am aproba rapid. Dumnezeule,eram asa obosita. "Grozav! Presupun ca Zayn a avut parte de prea multe shot-uri de cirese." Am ras amandoua cand Zayn si-a intors capul spre ea.
"Oh,Doamne - niciodata nu se invata? Mereu se lasa cu o mahmureala a doua zi." A soptit ultima parte spre mine,neluandu-si ochii de pe Zayn care incerca sa se miste mai repede decat putea - sau decat Harry putea. In timp ce Perrie ii multumea din nou si din nou lui Harry - preluandu-l pe iubitul ei pe jumatate adormit - Jenny veni afara pentru a-si lua la revedere de la noi trei.
S-a intors spre Harry. "Vii?" Inima mea s-a strans la intrebarea ei. Nu voiam ca el sa plece inca. Nici nu am avut ocazia sa imi iau ramas bun sau sa ii spun noapte buna. Mi-am tinut respiratia asteptand raspunsul sau.
Stea acolo cu mainile indesate in buzunarele blugilor sai stramti - iar eu cu Jenny ne uitam la el asteptand un raspuns. Perrie era ocupata sa il tina pe Zayn in picioare.
"E ok,voi fi sus imediat." Vocea sa ragusita suna dragastoasa,precum ciocolata topita in aerul rece al noptii - inima mea a tresarit ca a unei fete de liceu atunci cand baiatul de care ii place alege sa stea langa ea. Mi-am abtinut zambetul si mi-am lasat privira in jos pentru a nu-l privi,iar Jenny a oftat spunandu-ne noapte buna. Am privit-o cum se intoarce,parul ei fiind suflat de vantul rece.
Perrie i-a dat un sarut rapid lui Zayn pe obraz si mi-an intors rapid privirea pentru ca gestul era multe prea dragut si intim. M- intors spre Harry care acum ma privea.
Baiatul asta ma prinde mereu cu garda jos. Asa urma sa fie ultima data cand il vad? Cand vad acei ochi verzi interesanti? Nu eram sigura. Dar ceva in adancul meu imi spunea ca nu e. Nu prea credeam in suflete pereche - dar stiam ca noi doi avem o legatura incontestabila. Ma intrebam daca si el simte la fel?
"Pot sa te intreb ceva,Harry?" Il puteam auzi pe Zayn cum ii povesteste lui Perrie evenimentele petrecute in acea seara in timp ce ea il ajuta sa se urce in masina. Dar toata atentia mea era asupra baiatului inalt cu par cret care era destul de nebun sa poarte doar un tricou la temperaturi negative. Si-a ingustat putin ochii privindu-ma suspicios. "Sigur."
Trebuia sa il intreb asta - daca asta era intr-adevar ultima data cand il vad? Stiam ca o sa regret daca nu o fac.
"Acele cifre - de sub citatul lui Ralph Waldo Emerson - ce reprezinta?" Am decis sa fiu directa si sa nu imi ascund curiozitatea arzatoare. Parea derutat de intrebare,ochii sai scanandu-mi fata ca sa fie sigur ca asta este cu adevarat ceea ce vreau sa il intreb. Am putut vedea cum isi musca obrazul,apoi buza inferioara - am realizat ca face asta destul de des - muscandu-si buza absent.
"2 septembire 2013 este ziua in care am ajuns la UNI si - " La ce universitate a mers inainte? De ce nu era acolo acum? S-a retras? Sau poate a fost dat afara? A fost... Inainte sa ma mai pot gandi la o alta intrebare,a continuat: "si 1 februarie 1994 este data in care m-am nascut."
Mi-am reamintit citatul:
To know even one life
has breathed easier
because you have lived.
This is to have succeeded.
Am inteles conexiunea cu ziua lui de nastete - dar de ce a inceput cu UNI ' ca ai facut macar o viata sa repire mai usor'? Am decis sa nu mai pun prea multe intrebari de genul,dar tintind spre evidenta. "Deci mama ta trebuie sa fi fost in al noualea cer sa te aiba pe tine?"
Am zambit politicoasa. Normal ca era - multi ar fi fost extrem de incantati sa aiba un asa copil - oare el era prima ei sarcina? In orice caz,am decis sa pun aceasta intrebare inofensiva deoarece el avea sansa doar sa aprobe afirmativ - mi l-am imaginat ca fiind un baiat mic. Alergand prin sufragerie punand o multime de intrebari despre orice.
M-a condus pana la masina,deschizand-o pentru mine - iar acum statea rezemat de ea afara. Perrie a reusit sa il bage pe Zayn inauntru si inchizand portiera in urma ei. Cu doar o portiera intre noi,stateam destul de aproape,respiratiile noastre vizibile amestecandu-se in aerul rece. Sunetul motorului pornit era singurul sunet pentru un moment.
Un zambet trist crescu pe fata lui - ca si cum nu era prea surprins ca asta era intrebarea mea pentru el. Dintre toate milioanele de intrebari,bineinteles ca era cea despre mama sa. A oftat si si-a atintit privirea asupra mea
"Nu am de unde sa stiu - a murit nascandu-ma pe mine."
[sfarsitul flashback-ului]
capitolul asta mi-a mancat nervii. s-a sters tot ceea ce scrisesem din el si a trebuit sa o iau de la capat. oricum,sper sa va placa. :)
