Nici nu am observat cand l-a ridicat de pe birou dar gura mea s-a deschis in uimire cand am inteles ce vrea sa faca. Cautand chiar si cea mai mica urma de regret din ochii lui,l-am privit cu mirare. Dar nu gaseam nimic. Nu imi venea sa cred ochilor. Isi musca buza de jos cand si-a lasat privirea in jos,fiind parca pregatit sa isi ceara scuze pentru asta. Ca si cum se gandea ca il cred nebun pentru ca imi da mie 'comoara' lui neobisnuita,care nu avea nicio valoare decat pentru el - si pentru mine,defapt.
Neasteptandu-ma sa il vad asa - sa il vad speculand ca il cred nebun sau ceva de genul - am luat cu grija jurnalul oferindu-i in zambet nervos,care probabil parea ca o grimasa. Ochii lui s-au mutat pe degetele mele subtiri care cuprindeau carte,o stralucire aparand in ochii lui.
Era o priviste ciudata; mana lui mare,puternica,bronzata si cu propozitia tatuata din jurul incheieturii pe care nu o puteam citi - alaturi de mana mea mica,palida si mult mai feminina.
