Perspectiva lui Amber
Amintirea acelor cuvinte m-a lovit ca o problema care acum isi lasa amprenta si dimineata. Imi aminteam perfect cum stateam si il priveam, lumina din ochii sai anuntand ca lacrimile isi faceau aparitia. Nu stiam ce sa spun sau ce sa fac. Tot ce vedeam era el cu un zambet stramb pe fata care spunea 'nu sunt prea multe de zis despre asta'. In tricoul sau alb,umerii sai se tensionasera putin atunci cand vorbise,vocea lui fiind ca o soapta care arata cat de distrus era. Frumos de distrus.
M-am gandit ca poate daca a spus acele cuvinte cu voce tare,asta ar fi fost ca o mangaiere pentru el. Sa le lase sa iasa afara in aerul rece a fost ca si cun scapase de povara de pe umerii sai.
Observase cat de tacuta am devenit si zambetul sau crescuse putin in timp ce isi scutura capul murmurand un scuze.
A oftat neincrezator de propriile sale cuvinte si si-a ingustat ochii privind cerul ca si cum se simtea nelinistit. In final s-a uitat la mine cu acei ochi verzi si mi-a spus noapte buna,Amber.
Mi-am tras plapuma peste cap fiind inca epuizata in urma cosmarului. Stiam ca o baie ma va ajuta sa alung semtimentul de anxietate,dar singurul lucru la care ma gandeam era Harry Styles - scriitorul jurnalului,care l-am intalnit aseara in cele mai stanjenitoare circumstante.
Mintea mea era plina de intrebari,teorii,impresii,emotii,dar in special de foarte multe intrebari. Aici in intunericul de sub plapuma pareau toate atat de sufocante,asa ca mi-am dat-o jos de pe cap cu un mormait enervat. Nu prea ajuta nici asta. Apartamentul era gol si scufundat intr-o lumina difuza in aceasta dimineata. Mi-am trantit bratele pe langa corp peste plapuma si am simtit o atingere familiara langa bratul drept. M-am sprijinit in coate si m-am uitat la coltul unui jurnal maro care era pe jumatate ascuns sub plapuma.
Cum a ajuns asta aici? M-am concentrat sa imi amintesc cum m-am trezit in mijlocul noptii,dandu-ma jos din pat si luand jurnalul din geanta mea. Voiam sa ma asigur ca nu fusese vreun vis ciudat. Dupa m-am dus inapoi in pat cu mintea inca in inconstienta si cu degetele mele care tineau strans singura dovada ca el era real.
Harry Styles.
Numele lui se repeta iar si iar in mintea mea. Eram destul de sigura ca mai auzisem numele Styles inainte - dar de fiecare data cand mi-l spuneam in gand,acel sentiment ca il mai auzisem undeva disparea. Insa am inceput sa cred ca am un sentiment de deja vu atunci cand ii aud numele - si cred ca era din cauza lui Jenny care ii rostise numele de prea multe ori seara trecuta.
Am luat atenta jurnalul in mana tinandu-l deasupra mea in aer in timp ce ma lasam inapoi pe spate. L-am deschis la intamplare la mijloc - nu cred ajunsem pana aici inainte. Exceptand citatul cu cifrele pe care l-am gasit tot la intamplare cand m-am uitat pentru prima data in el.
Paginile la care am ajuns erau umplute doar cu niste propozitii lungi de 2-3 randuri. Erau toate un dezastru scrise in diferite directii si chiar unele peste altele. Unele se opreau brusc,altele aveau litere care deveneau din ce in ce mai mici din cauza lipsei de spatiu. Era un mix de dezastru ce imi amintea de felul in care gandurile mele erau acum. Un dezastru total.
Incercand sa ma focusez pe o singura propozitie,am observat frumusetea dezastrului din fata mea. Am citit fiecare cuvant cu atentie:
24.03 - Stelele exista la limita dintrr explozie si implozie. Tu si cu mine,babe - suntem facuti din praf de stele.
Prea coplesita de tot ce era conectat cu minunata fiinta si anume Harry Styles,m-am dat batuta. Mi-am scuturat capul nevenindu-mi sa cred ca era real. Am lasat jurnalul pe plapuma si m-am ridicat din locul calduros indreptandu-ma spre baie.
Cand am iesit din mica toaleta era ca si cum am scapat dintr-o camera plina cu abur. Cu un prosop alb infasurat in jurul corpului si altul in jurul capului m-am multumit cu aerul rece ce m-a intampinat in camera. Asta era problema cu locul asta unde doar salariul unei bariste putea acoperi toate costurile. Ventilatia era stricata. Precum si robinetul din bucatarie sau inchuietoarea de la usa de la intrare. Ma intrebam oare ce ar crede Harry de locul asta. Dar am alungat rapid acest gand.
Aburul incepea sa se transforme in picaturi de apa pe corpul meu din cauza diferentei de temperatura. Imediat am observat ceva de care nici nu mi-am dat deama ca imi era dor. Muzica vecinului de jos isi facu loc pana in apartamentul meu ca niste raze de soare.
Vocea groasa si ragusita a artisului pe care nici macar nu il stiam. Am zambit simtind ca si ultima amintire a cosmarului incepea sa se dizolve in mintea mea si m-am indreptat spre fereastra. M-am asezat pe asternut si am deschis geamul,muzica facandu-si si mai mult loc in camera acum,la fel si aerul rece care imi crease fiori pe pielea dezgolita a bratelot si umerilor. Am intampinat sunetul muzicii si aerul racoros care ma ajutau sa-mi golesc mintea de ganduri in timp ce ma imbracam. Cand am terminat am decis ca trebuie sa ii fac o vizita vecinului pentru a afla numele artistului. Desi am jurat sa nu o fac.
Dar in timp ce totul decurgea diferit fata de celelalte zile,ar merita sa incerc.
