Lasă-mă să te iubesc

1.Totul începe cu începutul

Cobor din avionul tatei și inspir aerul proaspăt și îmbietor al New York-ului, oraș ce întotdeauna m-a primit cu brațele deschise. Miroase a lume noua, a vară si a casă nouă. Urmează o nouă etapă din viața mea, o nouă pagină ce incepe cu aterizarea mea și a surorii mele vitrege, Samantha, pe aeroportul JFK International Airport.

O simt în spatele meu, cum încearcă să ma împingă ca sa cobor mai repede treptele, dar nu o bag in seamă. Las vântul să se joace cu parul meu blond ce îmi atârnă peste umeri. Soarele, ce se afla pe bolta cerului senin, îmi zâmbește dulce și îmi încălzește pielea ce arde de dorință să stea pe un șezlong pe marginea unei piscine, iar Nick Bateman să îmi servească răcoritoare și struguri.

Am tras aer adanc în piept și, cu zâmbetul pe buze, am spus:

-Hello, New York!

Sam a început să râdă de cuvintele mele, ca mai apoi să o acompaniez și eu. Râsetele noastre sunt cele ce predomină liniștea de pe pistă, deși tocmai urma să decoleze un alt avion.

-Haide, Lin. Ne așteaptă Eden, spuse după ce și-a aranjat ochelarii de soare mai bine.

La fel ca și mine, și Sam era foarte încântată să locuiască aici, mai ales că Eden, iubitul ei, stă cu noi. Ce fericire pe ei...

Tatăl nostru, John Smith, s-a ocupat de toată șederea noastră aici. De la apartament și mașini, la vecini și persoanele cu care intrăm in contact. Prea protector, mi-am zis in sinea mea. Deși sunt fiica adoptiva, avem o relație mai speciala, asta pentru că eu sunt singura care a urmat facultatea de management din Boston.

Am coborât cu sfială și celelalte trepte și am început să analizez împrejurimile. Totul arată la fel ca in Boston. Predomină cenușiul, iar dacă nu ar fi fost cerul, probabil că am fi trăit ca niște animale în cuști.

Pot spune că vestimentația mea era cât se poate de normală pentru aceasta perioada a anului. Purtam niște blugi scurți de un albastru deschis, un tricou mai larg ce avea un umăr căzut lăsând la vedere breteaua sutienului și în picioare aveam o pereche de pantofi stiletto. Bineînțeles că geanta și ochelarii de soare erau nelipsite.

Samantha alesese o rochie cocktail ce se termina cu o palmă mai sus de genunchi si niște pantofi cu tocuri de 15 cm în ton cu rochița. Mereu știe ce să poarte, adică să o avantajeze, dar uneori nu ține cont și de locație. Mai degrabă ar merge la o petrecere, ci nu în noua locuință.

Un Range Rover Sport negru tocmai a parcat în fața noastă și din ea a ieșit Eden îmbrăcat lejer într-un trening gri, cu emblema celor de la Real Madrid. Cred că vine de la sală, dacă ar fi să ne luăm după vestimentație, dar nu pare obosit. Adoptă rânjetul său specific și se apropie de noi.

Sam nu ezită și sare în brațele deschise ale iubitului ei, sărutându-l cu poftă. Știți acel moment în care un cuplu care nu s-a mai vazut de o săptămână, se mângâie indecent și se sărută cu foc în fața ta, iar ție îți vine să verși? Eh, așa mă simt și eu acum.

Eu iubit? No, thank you. Din fericire pentru mine, nu am, dar iubita mea familie tine morțiș că ar trebui să ii acord o șansă lui Max Brown, Max fiind fiul unui prieten de-al tatei, un adevărat afacerist, cunoscut pe plan internațional. El este atât de enervant dar și îngâmfat, încât numai numele când îl auzi și ți se face scârbă.

Mi-am scos iphone-ul din geanta și l-am apelat pe tata ca să îl anunț că am aterizat cu bine. Dupa câteva secunde vocea sa groasă mă întâmpină:

-Bună, Linda. Ați ajuns? Cum a fost drumul? Ce face Sam?

Dupa ultima întrebare l-am auzit cum a respirat, căci spusese tot dintr-o suflare. Câteodată îl compătimesc, deoarece știu prin ce a trecut și bănuiesc că îi e greu sa stea departe de Sam, mai ales știind cum e.