Lasă-mă să te iubesc

16. We're coming home

-Iubito, ai adormit? mă întreabă bărbatul ce mă ține în brațe și mă alintă.

-Nu, admir peisajul și mă gândeam că ar trebui să ne întoarcem acasă, în curând, îi răspund și mă întorc spre el.

Mă sărută scurt pe buze și mă strânge mai tare în brațe. Este atât de bine. Nici frigul dimineții nu îl simt când sunt în brațele lui. Căldura pe care o emană trupul său, trezește în mine mii de senzații. Închid ochii și savurez momentul. Să fiu cu Nick pe o plajă la ora șase dimineața privind răsăritul mi se pare ceva de vis. Nu aș fi crezut niciodată că voi ajunge în stadiul acesta cu el. Este ceva unic. Și încep să îmi dau seama de anumite chestii: încep să mă îndrăgostesc de el. Un lucru iremediabil și cred că asta este vizibil. Am început să îl doresc tot timpul și nu numai pentru sex. Vreau să îl știu al meu, să mă vrea la fel de mult ca și mine. Să stăm împreună și să ne spunem lucruri frumoase și siropoase. Și acesta a început să nu mi se mai pară imposibil.

-Cam ai dreptate. Mi s-a făcut dor de Sara. Oare ce mai face iubita mea? întreabă și eu deschid ochii imediat, fiind puțin surprinsă de spusele lui.

-Stai puțin! Dacă Sara e iubita ta, eu ce mai sunt? îl întreb și mă încrunt.

-Viitoarea doamnă Gates, spune rânjind și pentru o clipă simt cum plămânii nu mai vor să accepte aerul.

Asta e o cerere în căsătorie?

-Ce? întreb șocată, încă surprinsă de spusele lui.

-Ăăă....Ai văzut ce frumos se reflectă soarele în mare, iubito? Parcă se văd și niște pescăruși.... se fâstâceşte și încearcă să schimbe subiectul.

-Dacă mai schimbi subiectul, te pleznesc, îl ameninț și îl văd cum înghite în sec.

-Dar nu am făcut nimic rău, nu încă. Chiar nu știu despre ce vorbești, iubito. Poate doar ți s-a părut. Nu ai prea dormit și cred că ai început să delirezi, spune abia abținându-şi zâmbetul.

Ori m-am tâmpit, ori am făcut insolație! Asta chiar a sunat ca o cerere în căsătorie iar el nici măcar nu vrea să recunoască. Ce idiot fermecător și încăpățânat mai e.

Pufnesc și mă prefac că îi dau un pumn în umăr, dar el îmi anticipează mișcarea, îmi prinde încheietura mâini și o duce la buze ca să mi-o sărute. Un gest atât de frumos încât mă lasă fără cuvinte, și fără aer ,să nu uităm.

De-al lungul timpului, am învățat cum bărbații seduc femeile. Fie cu bijuterii, bani, flori și alte lucruri materiale,fie prin vorbe, gesturi mărunte ce saltă inima în tine de bucurie. Iar Nick se află în categoria a doua. Este romantic, poate chiar prea uneori. Dar este romanticul meu, numai și numai al meu.

-Mergem să facem bagajele? mă întreabă cu buzele încă pe încheietura mâinii mele. Mai trebuie să dăm și pe acasă, te mir ce prostii mai fac nebunaticii ăia.

-Încă nu mi-ai răspuns.... încerc să mă prefac supărată și fac botic.

-Și nici nu o să o fac prea curând, mă întrerupe imediat și îmi face cu ochiul.

-Deci, sunt supărată pe tine, fiindcă nu vrei să mă lămurești.

-Iubito, e prea devreme pentru o astfel de discuție. Nu gândesc lucid, doar m-ai pus să caut ca nebunul o farmacie la o ora a naibii de târzie, sau ai uitat deja?

-Nu, Nick, chiar nu am uitat. Și eu am stat ca o proastă lângă geam și mi-am făcut griji că nu mai vii, spun și îmi întorc privirea spre răsărit.