Lasă-mă să te iubesc

14. Mine

Clipesc des de câteva ori și încerc să mă mențin bine pe picioare. Odată ce Nick mi-a înlăturat eșarfa de la ochi, am crezut că nu văd bine. O potecă de petale de trandafiri roșii și puțin șerpuită, pornește din fața mea, cu destinația finală un pavilion luminat de ghirlande cu becuri multicolore și flori.

Dar ce se află sub pavilion m-a uimit. O masă rotundă alături de două scaune de lemn. Această priveliște deosebită m-a lăsat fără cuvinte. Totul pare desprins din basme. Iar lângă mine se află un frumos balaur cu sufletul de gheață. Poate că el crede că nu este romantic, sau că nu are sentimente, dar se înșeală amarnic. Când vrea și își dorește poate să fie dulce și demn de iubire.

Mâna sa, ce se plimbă pe spatele meu, îmi trimite dulci fiori de ciocolată ce îi simt până în vârful nasului. Îmi întorc capul spre el și îi zâmbesc cum nu am mai făcut-o de ceva vreme: cu dragoste. Poate par o nebună scăpată de la ospiciu, dar știu că sentimentele ce s-au acumulat în tot acest timp pentru el, sunt extrem de puternice. Ceea ce mă derutează enorm. Nu vreau să mă îndrăgostesc din nou, dar Nick este exact acea combinație fatală de care ai nevoie în fiecare zi. Este persoana de care te poți îndrăgosti repede și care îți poate frânge inima într-o secundă. Și mi-am dat seamă că nu pot să rezist fără glumele sale perverse, fără țipetele, atingerile și săruturile sale de care am parte zilnic. Am devenit dependentă de persoana sa, de felul lui de a fii. Este drogul meu preferat de care nu pot să mă satur.

Nick, dacă ar fii să îl descriu în câteva cuvinte, mi-ar lua de fapt câteva pagini. Este mai plăpând decât un ghiocel la interior, și mai dur ca un munte la exterior.

-Nick.... este tot cea ce pot să zic, deoarece cuvintele m-au părăsit.

- Shh, iubito. Nu trebuie să spui nimic. O să ne bucurăm împreună de o cină romantică pe malul mării, la lumina lunii, spune atât de încet încât abia am putut să îl aud.

Se așează în genunchi în fața mea, și pentru un moment îmi vine în minte ideea că m-ar cere în căsătorie. Dar gândul îmi este întrerupt de mâinile sale fine ce abia îmi ating gleznele. Îl privesc curioasă, dar îmi dau seama imediat că vrea să mă descalțe. Mă sprijin de el iar el îmi scoate pantofii, după care la fel procedează și cu ai săi. Lăsăm nisipul fin să ne maseze tălpile, după care ne împleticim degete de la mâini și ne îndreptăm spre masă. Acea atingere, acei fiori, m-au făcut să mă cutremur. Este la fel de intens cum a fost și prima dată. Ceva palpitant și misterios. Dar misterul este el. Și sunt bucuroasă că mă lasă pe mine să îl deslușesc.

Briza mării m-a luat prin surprindere, și frigul a început să mă cuprindă. Aproape că înghețasem de frig, dacă nu ar fi fost Nick care și-a lus sacoul pe umerii mei. Imediat parfumul său m-a învăluit și simt că plutesc. Îi mulțumesc cu un zâmbet timid, iar el îmi plasează un sărut pe creștetul capului. Cu fiecare pas ce îl facem, marea devine din ce în ce mai agitată și vântul mai obraznic. Părul a început să îmi zboare în toate direcțiile, și, pentru prima dată în viață, mă bucur că rochia este mulată. Îmi întorc privirea spre Nick, iar încruntarea de pe chipul său îmi spune că vremea pare să nu fie de acord cu planurile lui.

-Nick, să știi că nu țin morțiș să luăm cina pe malul marii. Știu că ai muncit foarte mult, dar data viitoare să te uiți mai întâi pe un site meteo.

-Dar, încercă să spună însă este oprit de sunetul unui tunet. De ce trebuie să fie furtună acum? De ce să ne strice seara? a început el să se fâstâcească și ne-am oprit pe la jumătatea drumului.

-Iubitule, hai mai bine să ne întoarcem acasă și să luăm cina acolo. Gătesc eu, dacă e nevoie. Haide, nu fii pufi că te umfli și la vară te desumfli, spun puțin amuzată de situație.