Lasă-mă să te iubesc

21. No

-Nu este posibil așa ceva! țip către doctor. Nu are cum! De fiecare dată când am întreținut relații sexuale cu el m-am protejat, el s-a protejat!

Frântă din cauza vorbelor ce i le-am adresat pe un ton ridicat persoanei ce așteaptă să mă calmez ca să îmi spună și el ceva, mă trântesc pe scaun și îmi trec palmele peste față. Mai oftez încă o dată și îmi închid ochii.

-Sunt sigură că nu sunt însărcinată, murmur de data asta. Crede-mă, nu se poate atâta timp cât noi... cred că analizele mele sunt greșite.

-Linda, te cred, vă cred, dar analizele nu se înșeală. Au fost duse la cel mai bun laborator, și nu cred că s-au inversat eprubetele, îmi explică și își deschide o agendă notând ceva în ea. Mâine merg cu tine la ecografie.

-Nu putem să o facem acum? îl întreb și un căscat îmi scapă.

-Tu nu conștientizezi cât de obosită ești? Nu îți face bine oboseala, Lin! O să te duci acasă, îți vei face o baie fierbinte, mănânci ceva și vi abia mâine când ești programată la ecograf.

-Eu nu mă mișc de aici, spun și îmi încrucișez brațele la piept adoptând o poziție serioasă.

-Bine, atunci o să stăm toată noaptea în acest birou și ne vom holba unul la altul, așa e okay?

-Îmi pare rău, domnule doctor, dar numai iubitul meu se poate holba la mine.

Enervat până peste cap, doctorul își trece o mână prin păr și se lasă pe spătarul scaunului. Își duce ambele mâini la ceafă și își amintește privirea în tavan.

-Ești imposibilă, știai? Nu știu ce să mă fac cu tine!

-Ai putea să mă lași să îmi petrec noaptea aici.... spun absentă.

-Nici mort nu o să te las. Doar i-am promis iubitului tău că voi avea grijă de tine. Lin, revine la postura sa de om intimidant, nu știu cum să îți zic, dar starea lui Nick îmi dă bătăi de cap.

-Adică? Să știi că mă recunoaște!

-Am observat, dar, oftează, o să vedem mâine. O să am o zi grea... Lin, te rog, du-te acasă, altfel mâine nu te mai las la Nick.

-Mă ameninți?! îl întreb și îmi duc mâna teatral la inimă, iar el mă aprobă. Okay, mă dau bătută și mă ridic de pe scaun. Ne vedem mâine, noapte buna.

-Ai grijă ce faci Lin!

Îi fac cu mâna doctorului și ies din biroul său, închizând ușa după mine. Și, acum ce fac? Doar nu o să îmi petrec noaptea pe hol? Deși nu vrea să îl părăsesc nici o secundă, gândul că aș putea să îi fac rău ființei ce este posibil să crească în mine, mă face să mă gândesc de două ori înainte să iau o decizie. Știu că vrea să fiu în siguranță, și trebuie să mă mențin. O să mă duc acasă și voi face exact ce mi-a spus doctorul. A fost o zi a naibii de obositoare.

Când o văd pe Sam că se îndreaptă spre mine, merg în întâmpinarea ei. Firește că Eden nu lipsește, nu o scapă din priviri deloc. E mai ceva ca o boală contagioasă.

-Mergem? mă întreabă iar eu o aprob.

Tot drumul spre casă am stat și am privit pe fereastră la cerul senin. Am avut norocul să văd luna și stelele, ce încărcau bolta cerească. Dar, când mă uitam spre trotuare și vedeam lumea cum merge robotic, mă pierdeam și eu printre gândurile lor.

Nu pot să cred că spun asta, dar îmi e tare dor de idiotul meu. Nu am recunoscut în fața nimănui că îi simt lipsa, ci doar tatăl lui îmi știe secretul. Acum că mi-am clarificat sentimentele petru el, tot ce mai trebuie să fac este să îi spun și lui. Zâmbesc involuntar când mi-am adus aminte că m-a recunoscut astăzi, când l-am vizitat. Pulsul începuse să îi crească, iar aparatul ce îl monitorizează începuse să scoată tot felul de sunete. La început m-am speriat dar apoi mi-am adus aminte de ce am învățat la facultate și, mi-am făcut curajul și să îi sărut buzele.