Lasă-mă să te iubesc

2. Să înceapă jocul...

Ne uităm unul la altul. Nimeni nu îndrăznește să spună ceva, doar ne analizăm reciproc. Stau rezemată de pragul uşii în timp ce el a rămas de neclintit. Muşchii braţelorerau vizibil încordaţi, la fel şi maxilarul. Se pare că prezenţa mea îl deranjează, cum şi pe mine mă irită a sa. Dacă crede că eu mă voi da bătută, că voi ceda în faţăfarmecului său de bărbat, atunci se înşeală amarnic.

Şi vinovatul pentru această postură în care mă aflu, este nimeni altul decât Eden. Oh, ce mi-o va plăti, nesuferitul. Îmi va face o deosebită plăcere să joc cu el RuletaRusească. Cât timp eu sunt obligată să îi arunc bărbatului din faţă mea priviri ucigătoare, se pare că şi cei doi porumbei abia s-au trezit la realitate. Amândoi năvălescîn camera cu pricina, fiind destul de îmbujoraţi şi obosiţi. Dacă tocmai au terminat o partida nebună de amor, e şi logic.

Samantha ţine strâns în jurul ei aşternutul de pe pat, iar Eden poartă nişte pantaloni scurţi lăsând la vedere abdomenul bine lucrat. Dar nu sunt singură care observăhainele celor doi, deoarece el izbucneşte în ras.

-Drăguţe haine, Scooby şi Sheghi... spune printre hohote.

La auzul comparaţiei încep să rad şi eu, dar revin repede la postura mea, care nu denotă decât furie. Să nu derivăm de la subiect, totuşi. Acest individ se află în cameramea, care arată că o cocină de porci, iar el e unicul porc de aici. Cum spuneam, este o dezordine de nedescris.

Mă uitam la blondă şi la brunet. Eden pare că este de acord cu mine; că acest specimen este un idiot, dar nu o spunea. Rânjesc în sinea mea, dar la exterior mă menţindură. O să ignor cu desăvârşire sfaturile mamei în legătură cu ridurile de la nervi.

-Îmi explică şi mie cineva ce înseamnă toate astea? mârâi către cei doi amorezi.

Minute bune în care nimeni nu scotea nici un sunet treceau pe lângă noi. Samantha ajunsese lângă intrus, iar Eden era în faţă mea. Bănuiesc că merit o explicaţie, şi unacredibilă.

-Uite, Lin, îmi pare nespus de rău, dar el va locui cu noi o perioadă nedeterminată de timp. Este...am.. colegul tău de cameră, spune vinovatul.

-Bănuiesc că are destui bani ca să doarmă la un hotel sau mai bine zis bordel, scuip cuvintele şi îmi înfig mâna dreapta în gâtul sau. Ascultă-mă Rockefeller, nu îmi pasăce faci, dar eu nu împart camera, cu atât mai puţin patul cu el. Ai termen 2 zile nesuferite, dacă nu, canapeaua din living te aşteaptă, spun rânjind.

Eden mă priveşte cu ochii bulbucaţi, iar eu probabil că eman nervozitate prin fiecare por. Şi-a pus mâna pe braţul meu şi la îndepărtat. Ridicând mâinile semn că nuprotesta, a făcut câţiva paşi spre ieşire şi a spus amuzat:

-Calm, pisi, calm.

Mulţimea este în delir, adică cei doi spectatori se tăvălesc de ras pe jos. Se ţineau cu mâinile de burtă, dar când le-am aruncat şi lor o privire mânioasă, s-au calmatimediat, devenind şi ei serioşi. Mă simt că în junglă: ei sunt animale sălbatice ce trebuiesc dresate, iar eu dresorul, cu un bici în mână. Aplauze pentru dresor, vărog....

-Pisi îi spui lui mă-ta, idiotule, mârâi printre dinţii încleştaţi. 

 -Oho.. pisicuţa are gheare, spune şi Idiotul Numărul 2.

-Nu o provoca, e tare arţăgoasă în momentul de faţă, spune şi Sam în sfârşit ceva bun.

Aşa este, sunt tare nervoasă şi nu mai vreau un alt idiot - problemă pe cap. Bravo Sam că mă înţelegi şi mă susţii. Cineva cu cap se mai află în încăperea asta. Idioţiiăia ar trebui să îşi facă rezervare la pompe funerare ,asta dacă mai ies vii de aici.