Lasă-mă să te iubesc

32. Al naibii de buchet

~Linda P.O.V.~

-Da, părinte, spune Nick cu capul în pământ de rușine, la fel ca și mine de altfel. Promitem solemn că nu ne vom mai săruta în biserică decât atunci când ne vom căsători.

Nu pot să cred că mă aflu în astfel de situații, pusă în fața faptului împlinit. Dar aici nu sunt eu de vină, ci scumpul meu iubit ce are pofte până și în biserică.

După ce preotul consideră că ne-a certat destul de mult, s-a retras în altar iar eu și cu Nick am plecat la restaurant, unde ne așteptau toți ceilalți. Am fost opriți în schimb la intrarea de sora lui Nick ce poartă o frumoasă rochie roșie, scurtă și extrem de mulată.

-Ați întârziat cam mult, ne spune Mara zâmbind când ne vede pe amândoi pășind braț la braț. Ce v-a luat atât?

-Eh, spune Nick iar eu încep să râd. Traficul e de vină.

-Serios? Și noi tot pe același drum am mers și am ajuns acum jumătate de oră.

-Nu vrei să știi adevărul, zic și îi fac cu ochiul, iar Nick mârâie spre mine. Nu am zis nimic iubire, de ce te superi?

-Scumpa mea soție, scumpa mea soră, spune și își ridică brațul ca Mara să ni se alăture.

-Viitoarea, îl corectez și primesc în schimb un mic sărut care o face pe Mara și mai geloasă decât era.

-Măcar aici, vă rog, ne imploră cu o față de cățeluș.

-Mara, o să îți cunoști și tu dragostea în curând, eu m-am dat cu capul de pereți când am întâlnit-o, pe bune. Mi-a scos fire albe încă de când am făcut cunoștință.

-Ce mai amintiri, spun râzând când intrăm în sala de bal unde se ține petrecerea.

Încă de când am pășit în încăpere am fost întâmpinați de doi chelneri ce ne-au servit cu șampanie. Când am vrut să îmi iau paharul, Nick m-a oprit și mi-a făcut rost de un pahar de suc. Am ciocnit paharele cu mirii apoi am mers să salutăm câteva cunoștințe, printre care și părinții lui Eden, Chase și Alice, și tatăl lui Nick. Am trecut pe la fiecare și am discutat de la sarcină și căsătorie, la casă și câți copii ne dorim.

-Frumoasă ca întotdeauna, se aude o voce ce mă face aproape să vomit. Sper că și singurică.

Norocul lui e că sunt singură și că Nick nu se află prin preajmă. Eden se pare că are nevoie de ajutorul său și pe mine m-a lăsat la masă cu Mara, care este ocupată să vorbească Alice despre modă și mai știu eu ce.

-Bună și ție, Max, spun și îmi dau ochii peste cap. Și nu, nu sunt singură.

Max este un bun prieten din copilărie, mult prea enervant care mi-a mărturisit dragostea ce mi-o poartă încă de pe vremea când era un ursuleț pufos plin de coșuri. Vă dați seama cum am reacționat eu, o puștoaică de câțiva ani, el fiind cu 3 ani mai mare decât mine.

Fără să mă anunțe, se așează pe scaunul gol de lângă mie și îmi zâmbește cum nu a mai făcut-o niciodată, precum un cimpanzeu. Nu o să îl suport nici dacă e Leonardo Dicaprio. Arată bine, îmbrăcat în costum și cu freza aranjată, pare că a mai slăbit și nici coșuri nu mai are. Dar mie îmi ajunge unul și bun.

-Nu îți era dor de mine? mă întreabă și își pune mâna pe genunchiul meu.

-Ușurel, cowboy! Îl vezi, spun și îi arăt mâna stângă, sunt luată și să îți intre în cap.

-Dar cine a zis că vrea să te căsătorești cu mine când ai putea să fi și amanta mea.

Îmi dau ochii peste cap și mă abțin să nu îi mut fața din loc. Îmi întorc privirea spre ringul de dans care este aproape gol căci tocmai se servește aperitivul și zâmbesc când îl văd pe Nick apropiindu-se de masa noastră. Mă sărută pe frunte și se încruntă când îl vede pe Max lângă mine.