Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 2

  Mathias

- Tie ti se pare ca asta are topping de branza? Mie mi se pare ca e bataie de joc. 

Ospatarul de la room service a privit-o cu ochii mijiti ceea e m-a facut sa izbucnesc in ras.

  - Daca nu imi convine, nu platesc! 

Baiatul subtirel s-a uitat la mine scurt, dar micuta blonda a izbucnit din nou. 

  - Nu te uita la el. Asta e doar masa mea! 

  - Domnisoara ..

  - Nu vreau sa aud. Stii cine sunt eu? Sunt Rebecca Blake, asa ca ori imi aduci alta exact asa cum am cerut, ori nu platesc nimic si depun si plangere impotriva voastra, personal incompetent ce sunteti. 

Tipul s-a carat imediat cu tot cu pizza, parca putin speriat de vorbele Beccai. 

  - Asta chiar nu a fost frumos. Esti mult prea alintata! ii reprosez eu. 

  - Dar nici nu m-ai oprit vreo secunda. 

  - Ce crezi ca faci acolo?

  - Ma imbrac. E timpul sa mergem. 

  - Nu mergem nicaieri, nu ai mancat nimic de dimineata. 

  - Explica-i tu ca ma pot descurca, merg sa ma scimb, spune lovindu-l in joaca pe James apoi intrand in baie. 

  - Imi vine sa o mananc, continua satenul. 

Mi-am dat ochii peste cap asteptand ca mica pacoste sa iasa odata. Cand in sfarsit usa de la baie s-a deschis, am ridicat din sprancene uimit apoi am pufnit. 

  - Tu unde crezi ca mergi asa? 

  - Sa o gasim pe mami. Credeam ca si tu stii asta prosutule. 

  - Tu nu parasesti camera asta, imbracata asa. 

Avea o camasa tip rochita de un alb imaculat, care ii dezgolea prea mult din picioarele ei micute si era incaltata cu o pereche de cizme negre pana la gambe. 

  - Cand ti-am cumparat eu asa ceva? 

  - Nu a fost nevoie. Am vazut, mi-a placut, am luat. 

Am dat sa mai spun ceva dar Adam m-a prins de brat si m-a tras intr-un colt mai indepartat.

  - Pana acum cateva zile erai in stare sa te tarasti sa o gasesti pe Zoey, si acum te certi cu Becca de la haine? Nu-ti pierde concentrarea. Sa mergem mai repede, sa ne spuna unde e, apoi il poti suna pe Chris sa-si miste fundul aici si sa o ia. 

Avea dreptate. Am lasat-o asa pe Rebecca si am plecat. Desi credeam ca totul va fi simplu si ne va lua putin timp, ne-am inselat amarnic, deoarece blonda nu isi amintea nimic despre locul in care a vazut-o pe Zo, si nici noi nu stiam fiecare benzinarie la care am oprit. Am stationat la un fast-food, si in timp ce ceilalti mancau cu pofta, eu doar ma gandeam la sotia mea. Partea buna? Nu e moarta. Partea rea? Daca nu e, atunci de ce nu s-a intors. Ce face acolo unde e? Si daca nu mai este prizoniera, ce poate fi mai important ca familia ei? 

  - Mathias ! 

Am tresarit. I-am privit pe baieti care erau ingrijorati. 

  - Esti bine? Mana ta .. 

Ochii mi-au coborat spre mana unde am strans o furculita pana am inceput sa sangerez. Am lasat-o jos intr-o secunda si am tamponat cu un servetel. 

  - Unde-i Rebecca ? 

Baietii s-au intors imprejur, uimiti si ei de lipsa printesei. Am zambit insa ei erau nedumeriti. 

  - Atat de fraieri incat sa-mi pierdeti fata de sub nasul vostru ..