Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 29

- M-ai auzit foarte bine.

- Nu imi poti interzice nimic.

- Ba pot sa iti interzic totul, Rebecca. Esti minor iar eu sunt mama ta.

- Si am drepturile mele.

-Becca ai auzit-o pe mama ta. S-a terminat.

- Ce e gresit cu voi? Nu ati mai vazut copii spioni?

- Sigur ca am vazut, adauga Mathias. In filme si in carti.

- Asta e ce vreau sa fiu in viata. De ce imi taiati aripile?

- Nimeni nu iti taie nimic copile, insa esti prea mica pentru asa ceva. Realizezi cate pericole exista?

-Cred ca am trecut prin cateva, spune si isi da ochii peste cap.

- Iubito, te implor, intelege-ne. Nu putem sa muncim, sa avem gria de casa si Luca si sa fugim dupa tine prin oras de fiecare data cand sari pe geam.

- Nu as mai face asta daca voi m-ati intelege pe mine.

Am simtit cum sangele mi s-a urcat pana in tample si am facut un pas in fata gata sa explodez, insa brunetul m-a vazut la timp si si-a pus un brat in fata mea, oprindu-ma.

- O sa rezolvam noi cazul asta.

- Nu o sa rezolvati nimic pentru ca nu stiti cine e asasinul.

Am ridicat o spranceana si am fixat-o pe micuta blonda cu o privire serioasa.

- Credeam ca ai spus ca Julian e.

- Si tu daca m-ai fi crezut, era deja in arest.

Mi-am ridicat bratele exasperata si mi-am sprijinit fruntea de pieptul lui Mathias in timp ce scanceam de nervi ca un copil.

- Fa ceva.

- In regula. Discutia se incheie aici. Nu ma face sa iau masuri cu tine.

- Nu ma face sa le incalc pe toate.

- Bine, pana aici.

Matt a iesit din camera si in aproximativ doua minute a fost inapoi cu o trusa dotata cu care mai lucra la masini uneori. Ii facea placere sa faca asta decat sa isi cumpere simplu alta noua.

S-a apropiat de fereastra si abia cand Becca a vrut sa il opreasca mi-am dat seama ce se petrece. Sotul meu tocmai ii lipea ferestra cu pistolul cu care imbina piesele la masina.

- Si ce? O sa ma incuiati in camera pur si simplu?

- Pana inveti cum sa te comporti domnisoara, spune Mathias suparat.

- O sa sun la politie.

- Iti formez numarul. Doar asteapta sa imi aduc mobilul din camera, sa nu sune degeaba.

- O sa gasesc o cale de scapare, si nu o sa ma mai gasiti.

- Rebecca Kristen Blake, in viata ta sa nu ne mai ameninti! tip satula de toate, vocea mea spargandu-se intr-un ecou ce a umplut camera.

- Intr-o zi, mama, o sa imi multumiti pentru ce fac acum.

Am vrut din nou sa o contrazic dar o puteam tine asa la nesfarsit. Am lasat-o balta si am iesit impreuna cu Mathias care a blocat toate ferestrele, si a incuiat usa la sfarsit.

- Vino aici! strig spre James cand il vad ca iese somnoros din camera lui.

- Nu o sa ma lovesti, nu?

- Nu e momentul potrivit de glume. Daca te prind ca ai cea mai mica tentativa sa o ajuti pe Becca sa iasa din camera ei, iti promit ca dormi pe pres Bass. M-ai auzit?