Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 42

*Rebecca*

Ajunsa in fata casei lui Kyle am fost total surprinsa sa vad ca nu era nicio vila cu noua etaje sau cu piscina pe acoperis. Casa era construita complet doar din lemn si sticla, ceea ce nu m-ai vazusem pana atunci, si iti dadea prilejul sa vezi tot ce se intampla in camera de zi ca intr-o casuta de papusi prin care ne uitam cand eram mici. Dar asta nu conta prea mult avand in vedere ca era proprietate privata, si era cam greu sa vezi ceva tocmai de la poarta mare, pe unde am si intrat. 

Cum afara se lasase noaptea, totul era inconjurat de lumini si felinare iar fantana arteziana mi-a captat atentia. Apa curgea lin in nuante de bleu combinate cu magenta, creand un sunet divin.

  - Mergem? 

Vocea lui ma ia pe nepregatite si ma scoate din visare. Il privesc ca si cum abia m-am trezit, apoi incuviintez din cap foarte usor. 

  - Defapt, ma astepti putin? Trebuie sa imi leg siretul. 

  - Incercare buna, mai multa tehnica data viitoare. 

  - In regula, spun oftand pentru ca m-a prins cu minciuna. Vreau sa imi inchid telefonul.

  - De ce?

  - Pentru ca asa vreau. 

  - Ok, nu e nevoie sa te enervezi. 

Mi-am strans maxilarul si am inchis ochii pentru cateva secunde, apoi m-am grabit sa vorbesc.

  - Iarta-ma, nu am avut cea mai buna zi astazi. Si nu prea vreau sa merg acasa ceea ce inseamna ca mai tarziu voi fi terorizata cu telefoanele. 

Ma privea lung si asteptam sa zica ceva, orice. Nici nu stiam daca sa ma astept la ceva bun din partea lui, cum ar fi sa ma trimita acasa pentru ca asa era mai bine, sau sa ma invite sa stau la el peste noapte ceea ce .. nu mai stiam in ce categorie intra. 

  - Lasa-l deschis, si vedem dupa cina ce va fi. Haide, parintilor mei nu le place cand intarzii. 

  - Parinti ce? Ce tot spui acolo cel mai bun tip din scoala? 

  - Nu fii copil, haide odata! spune si ma trage de mana.

  - Cel mai bun sfat, continui ironica si scot un marait gutural dar in cele din urma il urmez. 

Intrati in casa, o femeie scunda si usor plinuta ne-a intampinat cu un zambet ce mi-ar putea indrepta starile pe toata viata. 

  - Cam tarziu in seara asta tinere. 

  - Buna, Linda.

Am ramas extrem de surprinsa sa vad fericirea sincera pe fata lui Kyle in momentul in care a imbratisat-o pe doamna aceea si a ras de observatia ei. 

   - Ea este Rebecca. Va lua cina cu noi in seara asta. Sper ca ai facut desert. 

Linda imi daruieste o imbratisare desi m-a vazut doar de doua minute insa s-a simtit atat de bine incat nu m-am putut abtine sa nu-i raspund. 

  - Da-mi voie sa iti iau jacheta, ca sa puteti intra. 

  - Sigur, spun si imi controlez rapid buzunarele sa-mi scot telefonul. 

Cu mana stanga mi-am scos mobilul si in cea dreapta am simtit ceva in buzunar. Puteam sa jur ca tin totul in rucsac, inclusiv cheile. Am scos subtil obiectul micut ce incapea in pumn cand Kyle era intors cu spatele si am facut ochii mari, inghitind in sec. 

O piesa de puzzle. 

Inca o piesa, cu forma diferita dar cu aceiasi culoare si pe o parte si pe alta. Negru. Cum a ajuns asta la mine?