Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 20

  - Calciul din corp este sub media la care ar trebui sa fie normal, iar analizele arata ca nu a mai mancat de cateva zile ceva consistent. Plus ca are un nivel de oboseala neimaginat. 

Auzeam o voce groasa insa nu imi puteam departa pleoapele. Ma simteam atat de slabita si imi era atat de somn incat nu imi simteam corpul.

  - Multumesc, domnule doctor.

Vocea sotului meu mi-a facut pielea de gaina si acum imi era si mai teama sa deschid pleoapele, din cauza diagnosticului de mai devreme. Mathias sigur era extrem de furios pe mine. 

  - Va recomand sa o tineti sub supraveghere. Avem nevoie de ea in oras.

Vocile s-au indepartat si am constatat ca s-a dus sa il conduca pana la iesire, gandindu-ma ca pot dormi din nou pentru inca cateva ore. Am simtit cand cineva mi-a atins mana, oferindu-mi o caldura uriasa ce m-a facut sa deschid ochii in final. 

  - Mami? 

Luca statea pe marginea patului, privindu-ma cu o ingrijorare uriasa. Si-a pus palma peste fruntea mea, verificand daca am febra asa cum l-am invatat si si-a retras-o la fel de repede.

  - Frigi .. ma duc sa-l chem pe tata! 

  - Nu! 

Strigatul meu a iesit mult mai incet si mai gatuit de cat ma asteptam, iar mana mea l-a tras inapoi inainte sa apuce sa se ridice. 

  - Mami o sa fie bine. Unde e Rebecca?

  - E cu James in oras, a spus ca intarzie. 

Am facut un nou efort sa ma ridic pe perna, desi mi-au scapat cateva grimase de durere pe care speram ca Luca sa nu le fi vazut. 

  - Mi-e frica. 

Ochii mi s-au abatut asupra lui si am putut vedea ceva nou pe chipul lui. Era o teama atat de adanca si dureroasa incat ii stagna lacrimile in spatele pupilelor. 

  - E doar o raceala dragule. Cu un ceai si iubirea lui tati, o sa fiu inapoi pana maine.

  - Daca tu patesti ceva, nu stiu ce s-ar intampla. 

  - Nu se intampla nimic, am trecut prin altele si mai rele. Te rog, nu te mai gandi la asta.

I-am observat silueta lui Mathias in tocul usii. Statea cu mainile incrucisate la piept facandu-le sa para si mai mari decat erau si privea spre noi cu un zambet calduros si trist in acelasi timp.

  - Ce-ar fi sa mergi pana la bucatarie si sa ii spui Selenei sa imi faca un ceai cu miere?

  - Vin in cateva secunde! 

A sarit cat ai clipi de pe pat si a fugit pana la usa, apoi si-a amintit ceva si s-a intors brusc. A alergat inapoi pana la mine si m-a pupat apasat pe obraz, dupa care a iesit cu viteza pe langa tatal sau. 

Brunetul s-a apropiat nesigur, apoi s-a asezat in locul micului saten de mai devreme. A expirat zgomotos si si-a privit palmele, in cautare de cuvinte. Imi dadeam seama cat de furios era si ca ar fi vrut sa ma certe insa era de asemenea ingrijorat ,sentimentul de iubire scaldandu-i chipul.

  - Spune ceva .. 

Acei ochi de un negru perfect s-au abatut asupra mea si m-au fixat asa secunde la rand. S-a aplecat asupra mea fara sa intrerupa privirea si mi-a dat o suvita dupa ureche dupa care m-a sarutat cu grija, adancind cat de mult i-am permis. 

Dupa ce l-a intrerupt, si-a lasat capul pe pieptul meu si m-a infasurat cu bratul stang. 

  - Te iubesc asa mult.