Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 9

  - Va rugam sa asteptati aici.

M-am pus pe scaun calma desi inauntrul meu se dadea un razboi. Imi vine sa urlu maxim si sa strig dupa ajutor, dar am fost invatata de mica sa ma bazez doar pe mine si sa raman pe picioarele mele. Familia mea, responsabilitatea mea. 

Usa s-a deschis dupa un timp, pe ea intrand Julian. Inima a inceput sa imi bata la maxim cand l-am vazut. O suvita ii cadea rebel pe fata, in contrast cu ochii lui patrunzatori. A zambit victorios si mi-a trimis un pupic in aer in timp ce gardianul i-a scos catusele. 

  - Sa ai o viata frumoasa. Multi de aici isi doresc norocul tau.

  - Poti sa te cari, raspunde Julian arogant. 

M-a ridicat de brat, si am plecat de la inchisoare. Am mers un timp, pana cand m-a oprit intr-un parc si ne-am asezat din nou. 

  - Sa vedem ce ai tu aici frumoasa mea.

I-am dat dosarul extrem de calm, avand in vedere ca voiam sa i-l trantesc in cap sau peste fata. S-a asternut linistea in timp ce el se uita peste pagini. Am privit la cativa metri de mine, unde o fetita se plimba cu bicicleta. In urmatoarea secunda a cazut si am avut impulsul sa ma ridic si sa o ajut. A inceput sa suspine, in timp ce tatal sau a ajuns-o din urma. A ridicat-o usor si a scuturat-o. 

  - Am facut buba .. spune fetita, zambind printre lacrimi. 

Imi amintea putin de mine. Cand eram mai mica, aveam obiceiul sa rad la orice cazatura pe care o aveam. Spuneam mereu ca devin mai puternica cu fiecare fata de asfalt pe care o luam. Tatal sau s-a aplecat si a suflat la genunchiul sau, unde era julit si sangera usor. 

  - Daca incepi asa, te plesnesc! 

Vocea lui Julian m-a trezit din visare, si prima data nu am realizat ce a vrut sa spuna .. asta pana cand o lacrima mi-a cazut si mi-a udat jeansii. M-am sters stangaci, apoi am revenit la expresia rece de mai devreme.

  - Scuze. E totul in regula? spun si fac semn spre dosar.

  - Mai mult decat perfect draga mea, imi raspunde si ma mangaie usor pe chip.

Mi-am lasat fata moale, fara sa ma feresc, incercand sa-l fac fericit. 

  - Acum, te implor, imi poti da antidotul? Ai totul. 

  - Dupa cum am promis. 

L-am privit, dar nu facea nimic, doar imi sustinea privirea inapoi. Am ridicat din spranceana.

  - Acum, Julian.

  - Nu exista niciun antidot. 

Intreg circuitul meu mi s-a blocat si imi venea sa ii strivesc capul de copacul alaturat. 

  - Ce vrei sa spui cu asta?! 

  - Vreau sa spun ca sobolanul ala mic nu are nimic mai mult decat o raceala. E adevarat ca e de la mine, dar probabil si-a revenit deja. 

Parca cerul s-a despicat deasupra mea. Simteam ca si cum m-a lovit un tsunami, sau un autobuz, sau ambele odata. 

  - Si acum eu am asta, spune si ma apuca dragastos de barbie, iar tu nu ai nimic. 

Voiam sa ma inghita iadul. Imi doream cu toata ardoarea mea, ca pamantul sa crape si sa ma inghita, sau sa ard brusc si sa ma fac cenusa .. orice numai in fata lui sa nu fiu. Sa nu-l mai vad in veci. 

  - Expresia ta imi da cea mai mare satisfactie. 

Am dat din cap negativ, incepand sa plang. Eram speriata si respiram extrem de repede.