Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 15

  Un tipat ascutit m-a facut sa tresar la marginea patului. Camera era cufundata in bezna, iar Mathias inca dormea dus din cauza bauturii. Am ramas cateva secunde crezand ca mi s-a parut dar cand am vrut sa ma intind inapoi, tipatul s-a auzit mult mai tare. 

  Am sarit imediat, iesind in hol. Am constat ca s-a auzit din camera Beccai asa ca m-am grabit sa deschid usa. Micuta blonda se zvarcolea pe toate partile, plangand si tipand infundat din cand in cand. Am aprins lumina si am luat-o in brate, ea deschizand ochii inundati cu lacrimi. 

  - Rebecca, sunt aici iubito. Nu ti se intampla nimic! 

Am strans-o tare la pieptul meu iar ea s-a apucat cu disperare de hainele mele, cotinuand cu plansul intr-un mod mai linistit. 

  - Ma urmarea ..

  - E in regula, nu vorbi despre asta. Nimeni nu te urmareste.

  - Daca se va intampla in realitate?

  - Atata timp cat eu traiesc, nimeni nu o sa te raneasca vreodata. Asta sa o tii minte toata viata. Esti un Blake si nimic nu te doboara. 

S-a lasat linistea intre noi, suspinele ei stingandu-se treptat. A adormit inapoi in bratele mele, asa ca am intins-o cu grija si am invelit-o, dupa care am iesit. Afara cerul era de un albastru inchis ce anunta venirea diminetii. Am privit ceasul ce indica cateva minute dupa ora cinci asa ca am hotarat ca nu are rost sa ma chinui cu inca cateva ore de somn. 

Mi-am facut un dus apoi am coborat. Selena dormea in camera de zi, pe canapea, cu TV-ul pornit si cu o punga de chipsuri deasupra ei. Mi-am dat ochii peste cap si am inchis monitorul, apoi m-am intors sa pun de cafea in bucatarie. Am cascat infundat dar expresia mi-a ramas fixa cand am vazut ca de la etaj a coborat Richard, presupusul meu tata. 

Pasii i s-au blocat cand m-a vazut, presupunand ca toti dorm la ora asta si se poate strecura .. dar nu de data asta. 

  - Ce naiba cauti in casa mea la ora asta? intreb iritata. 

  - Mhh .. Adam mi-a oferit un loc temporar unde sa stau .. 

  - Deci te-a adus in casa mea, fara sa intrebe. Ce gest frumos. 

  - Nu te supara pe el Zoey. 

  - Nu o face pe sfantul cu mine! 

  - Nu inteleg .. unde ti-am gresit? 

  - Tu chiar ai tupeul sa pui intrebarea asta?! In numele a tot ce e sfant. Tu ai idee ce viata am avut? Nu ai nici cea mai vaga idee, iti zic eu. Am fost intr-o scoala de corectie, ca elev nu ca directoare, am fost rapita, batuta, violata, cat pe ce vanduta intr-o retea de prostitutie, data in urmarire generala si acum casatorita cu doi copii. Si tu unde ai fost? Unde ai fost toti acesti ani?! 

  - Mi-a fost atat de rusine Zo .. eu am convins-o pe mama ta sa va lase. Ne era teama de urmari.. eu eram politist iar resursele erau de asemenea reduse. Ea a acceptat numai de gura mea, dar la prima ocazie s-a intors dupa voi insa.. Adam deja disparuse. Acela a fost momentul in care ne-am certat si totul s-a rupt .. la scurt timp s-a recasatorit si a dat ce e mai bun pentru tine, pana in momentul accidentului. Si de aici stii totul. 

  - Trebuia sa te intorci .. continui cu vocea stinsa. 

  - Si sa ce? Sa iti spun toate astea cand erai un copil? 

  - As fi suportat.

  - Nu ma indoiesc de asta, mereu ai fost o luptatoare. Doar ca .. am asteptat o zi ca asta, in care sa te vad cu viata construita, nu doar schitata. 

Simteam o caldura asupra ochilor, si dintr-un motiv sau altul, lacrimi amenintau sa cada. 

  - Iti jur ca te inteleg si nu iti cer sa ma ierti, iti cer doar a doua sansa. Daca am lipsit in primii ani de viata, lasa-ma sa-ti fiu alaturi in ceilalti.