Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 6

  - Mi-e foame. Sunt obosita. N-am ajuns inca? 

  - Inceteaza.

  - Mi-e dor de Luca.  Mai avem mult?

  - Mai avem cat mai avem. 

  - M-am plictisit .. Cand ajungem?

  - Dumnezeule .. nu poti sa taci nicio secunda? izbucnesc nervoasa. O sa vezi cand ajungem, o sa-l vezi pe Luca si o sa te indop ca pe un porc de Craciun. Asa ca inchide pliscul ala odata, Rebecca.

Micuta blonda s-a speriat de strigatele mele, si ca orice copil a inceput sa se smiorcaie. Sa nu credeti ca totul e roz cand ai copii .. habar nu aveti. 

  - La naiba, soptesc pentru mine. Vino aici ! continui si intind bratele in spate, spre ea.

A dat negativ din cap, cu ochii cristalini plini de lacrimi si cu mainile in san. 

  - Hai vino, rasfatato. 

S-a aplecat usor  in asa fel incat sa o pot trage peste scaune, in brate la mine. I-am sters lacrimile lent si am imbratisat-o. Mathias i-a aruncat o privire rapida, apoi a zambit de la volan. 

  - Fata mea.Spion noaptea, o plangacioasa dimineata. 

  - Nu sunt plangacioasa. 

  - Ce dai apa la soricei acum?

  - Mami a tipat la mine ..

  - Si? Care-i problema? Doar stii ca mami e putin neregulata. 

Headshot.

Am simtit ca si cum mi-am luat o galeata de apa rece in fata. Tocmai a spus asta de fata cu copilul meu de 7 ani? Si parca nu era de-ajuns, atat James cat si Adam erau pe sub scaune de ras.

  - Ce inseamna ner..

  - Inseamna ca tati o sa doarma la noapte afara! ii tai replica Rebeccai, in timp ce l-am fulgerat pe Mathias din privire. 

Dupa un drum ce mi s-a parut ani, in sfarsit masina a virat la stanga si a intrat pe portile uriase ale scolii. Un sentiment de extaz m-a cuprins si parca lipsisem o viata din locul asta. 

  - Buna ziua domnule si doamna Blake, ne bucuram ca v-ati intors, saluta gardianul de la poarta.

Brunetul a parcat cu viteza, dar destul de bine, apoi am coborat. 

  - Ma duc sa despachetez .. ne vedem mai tarziu?

  - Eu ma duc cu tati ! tipa Becca si ii sare in brate.

Am dat afirmativ din cap, si apoi am luat-o in directia opusa spre terenul principal si pista de masini. Studentii din jur ma salutau incontinuu si ma faceau sa rad din cand in cand cu cate o gluma rapida de genul ca par mai tanara sau ca am slabit. Simteam cum ceva din interiorul meu ma conducea spre Glitter si am avut dreptate. La cativa metri distanta, micul meu print se juca cu un baiat pe care nu il mai vazusem vreodata. Era urias la corp, si avea o figura nu foarte prieteneasca, si cu toatea astea, sub privirea mea l-a luat pe Luca si l-a urcat pe umerii lui, facand pe avionul. 

  - Mami ! Mami ! 

Nici nu mi-am dat seama ca ma uitam de ceva timp spre ei, si ca micul saten m-a remarcat. A inceput sa loveasca cu picioarele pana a fost lasat jos si apoi a alergat spre mine, aproape daramandu-ma cu imbratisarea lui. 

  - Imi pare rau daca te-am suparat de m-ai lasat acasa..

Mi s-a strans inima cat un purice la auzul cuvintelor lui, si l-am strans si mai tare.