Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 43

*Rebecca*

  - Spune-mi te rog, ca e o gluma extrem de proasta! tipa Kyle in soapta.

  - Realizezi ca e aproape ora doua noaptea, te-am scos pe furis in gradina si ti-am cerut ce ti-am cerut. Chiar am fata de comedianta in momentul asta?

  - Rebecca, ai 13 ani. Nu mai mult sau mai putin.

  - Fac 14 in curand.

  - Oh, multumesc de veste. M-as fi calmat daca ar fi fost o varsta normala pentru transportul de persoane si furtul de masini. 

  - Parintii mei sunt politisti, nu are ce sa se intample. 

  - Te joci cu focul, si mie nu imi place deloc. Mai ales ca in momentul asta arati ca cea mai mare rasfatata.

  - Scuza-ma? intreb, ochii mei marindu-se pana la refuz.

  - In loc sa ajuti ca familia ta sa se impace, tie iti arde sa o faci pe Jason Statham prin oras. Si parca nu e de ajuns, te mai si plangi in fiecare secunda ca esti singura si ca ai tai se cearta. 

  - Nu e deloc vina mea.

  - Poate ca nu, dar tu rasucesti cutitul in rana. Sunt sigur ca mama ta nu danseaza pe masa dupa ce ti-a izgonit tatal. Iar tu ca sa o ajuti, ai fugit de acasa. Daca tie ti se pare ca asa o ajuti, atunci da-mi un lemn pentru ca vreau sa ma pocnesc fix in crestet. 

L-am privit lung si mi-am strans pumnii pe langa corp. Nu ma intorc eu acasa cu coada intre picioare, si cu siguranta nu o sa-l parasesc pe tata. Deja am pierdut un barbat din viata mea.

  - Pierdere de timp sa vin pana aici, spun intr-un final si ma intorc pe calcaie. 

  - Unde crezi ca te duci? 

  - O sa fac asta cu sau fara tine Kyle. 

M-a strans puternic de brat si am observat cand si-a incordat muschii faciali ca si cum o durere imensa il traversa. 

  - Nu pot sa cred ca spun asta dar .. nu te las sa faci asta singura. 

Am chitait fericita si l-am imbratisat. Daca stiam ca e atat de usor nici nu ma mai chinuiam cu drumul pana aici. I-as fi dat un telefon si l-as fi pus la curent cu actiunile mele viitoare. 

  - Becca? 

M-am intors cand m-a strigat, dar nu am apucat sa mai fac nimic in plus. M-a tras puternic de umeri spre el, buzele lui ajungand la ale mele inainte sa inspir cum trebuie. 

Oh Doamne! Primul meu sarut, si ma simt mai ceva ca o frisca lichida. Eram ametita de lipsa de aer si de parfumul lui, si nici nu stiam daca o fac cum trebuie. 

S-a retras cu un ranjet prostesc iar eu am ramas tintita acolo, incapabila sa scot cel mai mic sunet. Imi tremurau bratele pe langa corp in acelasi timp cu buzele. 

  - Tu esti un mister copile. Esti in stare sa joci mafia pe degete, dar mai ai putin si te prabusesti dupa un mic sarut. 

  - Mic? intreb cu vocea gatuita. 

  - Mergem, sau asteptam cafeaua de la ora cinci facuta de tata?

  - De ce la ora aia?

  - Au ei un ritual al lor .. nu am inteles niciodata dar nici nu m-am chinuit.

  - Parintii tai sunt ciudati.

  - Tu esti ciudata, blondo. 

*Zoey*

  - Poti sa incepi cautarile. Si-a spart mobilul intentionat pacostea, spun nervoasa spre unchiul meu de pe partea opusa a firului. 

  - Eu nu mai inteleg nimic. Cumva iti scapa controlul asupra propriilor tai copii?