Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 26

*Rebecca*

  - Nu intelegi? A umblat in dosarele tale. Cauta ceva cu siguranta. 

  - Iubito, inteleg ca iti iei antrenamentele in serios, dar .. Erika? Nu e in stare nici sa isi cumpere un suc singura si acum spui ca a venit in casa mea ca sa spioneze? 

  - Ascunde ceva, si o sa-ti demonstrez! 

  - Ba tu nu o sa faci nimic.

  - Ai dreptate, pentru ca ma duc sa o caut pe mama. 

Tatal meu a ras brusc in gluma, apoi a redevenit serios. 

  - Hai sa nu intindem coarda Becca. Esti doar un copil. 

  - Si cand v-am salvat fundurile, ce eram?

  - Ai grija la limbaj, domnisoara. 

  - O sa vezi tu, tata. O sa rad cand o sa-mi dai dreptate. 

M-a privit incruntat ca si cum eram ultima ticnita, genul de privire pe care i-o aplica mamei cand avea un plan putin mai deplasat. 

  - Ai inceput sa exagerezi cu chestia asta, imi reproseaza Luca imediat ce ies din casa pe terasa.

 - Tu sa taci amorez bun de nimic. Uneori ma gandesc daca chiar esti fratele meu vitreg. Esti o bucatica rupta din tata. Pe amandoi va controleaza femeile. 

Am vazut cum a avut intentia sa ma loveasca, insa m-am ferit la timp si l-am pus la pamant cu o miscare. I-am pus genunchiul pe gat, privind cum se zbate sub greutatea mea.

  - Se vede cine conduce in familia asta. 

  - Rebecca! 

Am fost luata pe sus de tata, si pusa la cativa metri de fratele meu. L-a ajutat sa se ridice, apoi si-a intors privirea nervoasa spre mine. 

  - Ce inseamna asta? Sunteti frati! 

  - Degeaba daca nu are incredere in mine. 

  - Du-te in camera ta imediat.

  - Dar ..

  - Acum, Rebecca! 

Am strans din dinti si i-am aruncat o ultima privire lui Luca, apoi cu pasi marunti am intrat in casa si m-am indreptat spre camera mea. Am ramas bosumflata cu fata spre fereastra pana cand cateva batai in usa m-au trezit din visare.

  - Nu-mi cer scuze! 

  - Ce ai mai facut? aud vocea amuzata a lui James care deja intrase in camera.

  - Nimeni nu ma crede. 

  - Pune-ma la incercare. 

  - Am prins-o ieri pe Erika in camera tatalui meu, cauta prin dosare. Insa cand am intrat noi, a aruncat totul brusc si a spus ca era doar in vizita. Am incercat sa scot detalii de la ea, si a tipat la mine .. si James, nu mi-a placut zambetul de pe fata ei deloc. Ceva se petrece, dar tata tine doar cu Luca. 

  - Pot sa te ajut cu ceva?

  - Trebuie sa ies de aici.. vreau sa ma furisez pana la Julian. Si trebuie sa o gasesc pe mama. 

  - O sa am atatea probleme, spune James prelungit in timp ce ma priveste cu un zambet siret. 

  - Ma ajuti? tip incantata.

  - Pe cine iubesc eu cel mai mult? 

Am sarit intr-o imbratisare, inlantuindu-ma de gatul lui. J m-a ridicat si m-a strans cu putere. Am mai spus vreodata cat de mult il iubesc ?