Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 17

  - Si, ce era atat de urgent? Aproape ca mi-ai rupt bratul din mers, spune Mathias in timp ce isi freca mana lent.

  - Rebecca. Il viseaza pe Julian. 

  - Shhh, continua brunetul apoi ma trage mai departe de ceilalti, in timp ce expresia lui s-a schimbat total.

  - Ceva nu e bine iubire.. si cand spun asta, mereu e asa. 

  - Zo, chestiile astea sunt normale .. a trecut prin multe. Unde ai mai vazut tu copil de anii ei sa o faca pe spionul in casa unui criminal? Sa vada bataie cu arme in timp ce parintii ei sunt la mijloc. Unde?

  - Da, dar e atat de speriata si imi fac griji. 

  - Uite. Promit ca maine o sa ii cautam cel mai bun doctor din oras, va face terapie si totul va fi bine.

  - Fata mea nu e nebuna! 

Tipatul meu a facut-o pe Selena sa isi intoarca capul subtil de la bucatarie, insa si-a reluat treburile cand a vazut ca o privesc. Mathias si-a infasurat bratele in jurul meu si in mai putin de o secunda starea mea se calmase cu cateva zecimale. 

  - Nimeni nu a spus asta iubito.. dar urasc sa te vad ingrijorata.  

  - Julian se va intoarce.

  - Inceteaza. E mort si nimic nu il aduce inapoi! 

  - Tu nu intelegi! De la o vreme tot ce am visat, s-a adeverit .. iar asta poate insemna o singura chestie.

  - Zoey, termina cu prostiile! spune si se incrunta la mine.

  - Dar daca e posibil ..

  - Nu e posibil ! Iti interzic sa mai spui numele lui in fata copiilor. Acum aduna-te si fii femeia cu capul pe umeri cu care m-am casatorit. Rebecca are nevoie de tine.

  - Sunt politist, nu doctor!

  - Nu Zo .. esti mama ei. E tot ce are nevoie.  

  - Matt ..

  - Cine vrea sa joace remi cu taticul? spune incantat si trece pe langa mine, umerii nostri atingandu-se usor. 

Luca i-a sarit in brate, dupa care a luat-o pe Rebecca de mana si au luat liftul pana la subsol. Am ramas neclintita, privind in gol si simtind sentimentul de nor negru in stomac tot mai mare. 

  - Zoey, esti bine?

Am tresarit la atingerea Selenei, uitandu-ma la ea in primele clipe ca la o necunoscuta. Am dat usor din cap negativ, nefiind capabila sa pot spune ceva. M-am indreptat spre cuier si am luat din geanta pachetul de tigari pe care il aveam de foarte mult timp, asta pentru ca simteam nevoia numai in cazuri de urgenta. 

Am iesit pe terasa, asezandu-ma pe unul din sezlonguri. Privelistea era fara cuvinte si abia acum imi dadusem seama ca niciodata nu am stat sa o admir in adevaratul sens al cuvantului. Soarele era pe mijlocul cerului si se reflecta atat de puternic in mare, incat piscina mea parea doar o balta. 

Am tras puternic din tigara si atunci s-a auzit soneria.

  - Zoey, fac aluatul pentru briose! o aud pe Selena cum tipa din bucatarie. 

Am ramas pe loc sperand ca unul din baieti va raspunde, dar sunetul s-a auzit din nou si din nou, asa ca mi-am sprijinit tigara de scrumiera si m-am ridicat, oftand exasperata. Am deschis usa si in fata mea statea o femeie scunda si cu o expresie inocenta, care tinea de mana o fata uimitoare. Avea o ochii de un albastru atat de patrunzator incat oricine s-ar fi simtit stanjenit daca l-ar fi privit fix iar parul ei cadea pe spate drept si era de un blond natural nemaintalnit.