Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 19

- Ti-am spus! Ti-am spus si nu mai crezut, m-ai facut nebuna!

- Ce mi-ai spus, Zoey? Mi-ai spus ca l-ai omorat!

- Asa am si facut.

- Atunci cel de ieri era fratele lui geaman, care s-a gandit sa isi ia o slujba exact in orasul nostru, si iti mai cunoaste si numele, nu-i asa?

- Termina cu ironia!

S-au auzit pasi pe scari iar vocile noastre au scazut in volum pana ne-am oprit de tot. Am privit spre trepte iar de dupa perete a rasarit Luca cu o expresie fortata pe chip.

- Mama, nu pot sa dorm ..

- Sa mergem, spun si il iau de mana dupa ce ii arunc o ultima privire lui Mathias.

Am urcat pana la camera lui unde lampa cu efecte arunca diferite forme colorate pe pereti. Satenul s-a bagat sub patura si s-a intors pe o parte, privindu-ma.

- Tu si tata va certati?

- Se mai intampla uneori la oamenii mari.

- E din cauza aparitiei lui Julian?

- Nu neaparat ..

- Ce este mama? Ceva te macina extrem de rau si mi-ar placea sa te ascult daca ai vrea sa-mi spui.

Mi-am relaxat palma deasupra capului sau, mangaindu-l pe par, apoi am expirat zgomotos.

- Niciodata nu m-am gandit la copii. Rebecca a venit ca un val urias .. un val te loveste si e rau in prima parte pentru ca inghiti foarte multa apa si te scufunda, dar dupa, cand te ridici la suprafata si totul revine la normal, cauti din nou distractia. Acel sentiment.

- Nu inteleg..

- Nu m-am gandit niciodata la copii. Apoi ai aparut si tu .. Stii care a fost primul meu gand?

- Sa ma abandonezi ?

- Sa te protejez .. sa va protejez. Mereu am vrut ce-i mai bun pentru voi. De asta va cumpar totul, de asta incerc sa stau cat mai mult cu voi, incerc sa nu va lipseasca nimic. Si totusi, ceva imi scapa printre degete.

- Siguranta?

- Exact puiule. Nu stiu cum sa mai fac .. vreau sa aveti o copilarie normala, nu sa va tin inchisi. V-am luat garzi care stau dupa voi non-stop insa slujba mea e nenorocita, iar voi sunteti slabiciunile mele.

- Imi pare rau. Vreau sa cresc mare si sa fiu ca tine .. sa vina randul meu sa te apar si tu doar sa te odihnesti in sfarsit, mama.

Imi simteam proprii ochi cum sclipeau de lacrimi. In lipsa cuvintelor doar l-am imbratisat foarte strans, dupa care l-am pupat pe frunte lung.

- Orice se va intampla, eu mereu voi fi aici. Nimic nu ma doboara daca va stiu pe voi bine.

- Te iubesc.

- Eu si mai mult, pustiule. Noapte buna!

Am coborat inapoi la parter si am deschis usor usa de la camera mea. Pe jumatate din pat, Mathias dormea la bustul gol cu fata in sus. Nu era nevoie sa ma apropii, pentru ca ii stiam trasaturile pe de rost. Bratele uriase care m-au protejat mereu, parul brunet care m-a inebunit din prima clipa si genele lui neobisnuit de lungi.

Nu m-am vazut frumoasa niciodata, insa in legatura cu sotul meu pot spune ca am luat o decizie perfecta. Are tot ce mi-as fi putut dori vreodata din partea unui barbat.

Am inchis usa la camera, si m-am retras in bucatarie cu un suc de portocale, fataind canalele in incercarea de a gasi ceva rezonabil. Doua batai in usa m-au facut sa tresar si sa ma incrunt confuza. Mi-am privit ceasul de la mana ce indica cateva minute dupa ora doua apoi am pus paharul pe bar scotand un pocnet destul de tare din cauza linistii asternute in casa.