Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 44

  *Zoey*

Am sarit de pe canapea cand am auzit usa de la intrare, sperand pana la cer ca va fi un miracol si Rebecca va intra, insa umerii mi-au cazut si stomacul a inceput sa mi se agite cand brunetul tocmai a pasit in casa. 

A ramas stana de piatra, prividu-ma fix in ochi. Am facut doi pasi spre el si mi-am lipit palma de fata lui cu o forta ce a provocat ecou. Spre surprinderea mea, a ramas cu privirea in pamant fara reactie.

  - Trebuia sa ma astept la asta.. 

Am ridicat palma opusa si i-am mai dat una, simtind cum imi fierbe sangele in vene. 

  - Mama, ajunge.. 

Vocea lui Luca m-a facut sa tresar usor, crezand ca doarme pana atunci. A coborat scarile lent si a ramas in spatele meu, ca atunci cand era mic si se ascundea de rusine. 

  - Tata .. unde e sora mea mai mica? 

Mathias a ramas cu privirea in pamant si abia dupa cateva secunde bune si-a facut curaj sa isi ridice ochii ce ii sclipeau de lacrimi spre noi si cu o rusine imprastiata pe fata, a ridicat din umeri. 

  - Mi-as dori atat de mult sa te urasc in momentul asta. 

M-am uitat la el cum era macinat de vinovatie si cum a incasat replica mea ca un pumn direct in fata. 

  - Fa un dus, schimba-te si odihneste-te. Arati ca o prostituata, continui apoi ma invart pe calcaie si ma duc in bucatarie ca sa nu-l mai vad.

Au trecut aproape 24 de ore de cand Rebecca a disparut iar unchiul meu sau politia nu aveau nici cel mai mic indiciu. Parca s-ar fi evaporat iar cea mai mare teama a mea era sa nu fi fost scoasa din tara. 

  - Mama? 

Am pus paharul cu vin pe blat cu forta, si am ramas cu spatele si cu ochii inchisi. 

  - Da, dragul meu? 

  - Te rog, termina cu asta si mergi si dormi cateva ore. Pentru mine, spune Luca si imi toarna ce mai era in pahar in chiuveta. 

Avea dreptate. Ochii ma usturau de jur imprejur si nu mai vedeam clar. L-am pupat pe frunte scurt apoi am mimat un te iubesc din buze si am urcat la etaj, dar in loc sa merg in stanga, am cotit la dreapta, ramanand in pragul camerei Rebeccai. 

I-am simtit mirosul imediat si ochii au inceput sa ma intepe. Daca i s-ar intampla ceva, cu siguranta ar fi lovitura de final pentru mine si as ajunge ori intr-un sicriu, ori intr-un ospiciu. 

Mi-am facut curaj si am inaintat, plimbandu-ma fara scop de cateva ori prin camera. In cele din urma m-am asezat la masuta de machiaj si m-am privit in oglinda. Eram alba ca varul. 

Mi-am ferit atentia de la propria reflexie, si am vazut ceva in cutia de bijuterii ce mi-a atras atentia. M-am incruntat si am varsat continutul.

  - Una .. doua.. cinci .. sase. Ce naiba?

Sase piese de puzzle negre in totalitate. Le-am analizat un timp apoi am inceput sa le pun cap la cap, fiind magnetice intre ele,  pana au format un dreptungi, insa tot nu avea sens. Nu aratau nimic. Mi-am muscat obrazul pe interior, si mi-am inclinat capul intr-un unghi nu foarte placut iar atunci am vazut un detaliu ce nu putea fi vazut cu ochiul liber. Unul din capetele dreptunghiului era usor indoit, ceea ce insemna o singura chestie. Aveau adeziv pe ele, asa ca in cateva secunde am tras toata partea neagra, ramanand cu uimirea intiparita pe chip la sfarsit. 

Sub acel negru, era un mesaj pe un font holografic si 3D, ce se vedea diferit in functie de cum miscai piesele. 

"Mi-ai luat mintile" K.