Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 31

*Rebecca* 

  - Stii, mama o sa fie extrem de suparata cand va afla asta. 

Am privit spre fratele meu mai mare, si am incercand sa zambesc calm.

  - Mama nu va afla despre  asta, Luca.

  - Vrei sa punem pariu? 

M-am oprit si m-am intors brusc spre el. Atat de brusc ca s-a ciocnit de mine.

  - Ti-am spus totul, crezand ca o sa ma ajuti. Nu imi spune ca acum iti vei uda pantalonii. 

  - Becca, ne punem cu un criminal in serie.

  - E doar un copil.

  - Si tu la fel. 

Am plescait din buze si mi-am dat ochii peste cap.

  - Vezi tu, asta e problema ta si a tuturor. Ma subestimati. Si aceiasi problema a avut-o si mama cand era tanara. Si uite unde a ajuns. 

  - Mama e nebuna. 

Am ras scurt, apoi mi-am reluat drumul, deja intrand pe portile uriase ale locului ce era impanzit de sute de rampe de diverse forme si intaltimi. Am mers aproape de Luca pe micile carari printre, pana am ajuns sub una din cele mai inalte rampe, pentru skateboard. 

  - Buna copii. 

M-am intors iar privirea mi-a cazut pe blonda din fata mea. Era imbracata lejer, cu un pulover roz pal si o pereche de jeansi, iar in picioare avea Timberland de aceiasi culoare. 

  - Buna tradatoare mica si falsa. 

A zambit larg si s-a asezat pe o bucata de beton, parul sau miscandu-se in bataia vantului. 

  - Se pare ca nici pe tine nu te mai am de partea mea. 

Mi-am dat seama ca nu vorbea cu mine, abia in momentul in care ochii ei l-au sfredelit pe fratele meu mai mare. 

  - Scuze papusa, nu ies cu criminalele. 

Am zambit fara sa vreau la replica lui Luca. Ma bucur ca in sfarsit m-a inteles, chiar daca mi-a luat ceva timp pana sa il conving. 

  - Suntem niste copii extrem de complicati si diferiti, stiti asta? 

  - Mai ales tu. Parca ai fost crescuta in padure, contra atac la replica ei. 

  - Nu inteleg de ce amadoi ati vrea sa va sinucideti, continua si  vad cum ridica un cutit de langa ea, pe care nu il  vazusem inainte. 

  - Chestia asta se termina aici si acum. Renunta Erika. Suntem doi. 

  - Si eu am omorat .. 

S-a oprit cateva secude prefacandu-se ca numara pe degete. 

  - Mda, am cam pierdut numarul femeilor. Si sa nu mai vorbim de iubitul vostru Angel. Era cat pe ce sa o termin si pe blonda, dar o duce putin capul. 

Am facut un pas spre noi, si a atacat, insa m-am ferit la timp. In timp ce ma luptam cu ea, si uneori ii mai aparam si spatele lui Luca, ma gandeam la toate antrenamentele pe care le-am avut cu tatal meu. 

Dar Erika era mult mai buna. Inca nu stiam nimic de ea, dar parca ar fi fost antrenata in armata. 

M-am trezit aruncata la pamant, si cand m-am ridicat pe coate, am vazut-o deasupra fratelui meu, cu lama gigantica peste gatul lui. 

  - Spune adio, Rebecca Blake! 

  - Nu! Te rog. 

  - Accepta oferta.