Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 7

  Am tresarit. Totul in jurul meu era invaluit in bezna. Am mijit ochii cand privirea mea a facut contact cu nuanta de albastru rece a cerului. Am privit ceasul de pe noptiera  ce indica ora cinci dimineata. Am pus mana pe Rebecca, dar nu era fierbinte. Dormea linistita. Probabil ca totul a fost de la oboseala si trebuie sa ma calmez. Fara un strop de somn, m-am ridicat si m-am imbracat. M-am apropiat de patul baietilor si am zambit subtil cand am vazut toata patura trasa pe partea lui Luca. Am luat-o usor de un capat si i-am invelit bratele puternice si tatuate al lui Mathias. Acele brate care mereu m-au salvat. 

Am iesit pe varfuri, cu grija sa nu ii trezesc. M-am indreptat spre birou, sperand sa gasesc ceva de lucru la ora asta. Am descuiat si m-am asezat pe scaunul urias, in lumina palida. Mi-am tras cateva dosare pe brate, probabil lasate de ieri de secretara. 

Pe un plic galben, scria adresa de la alta institutie de politie, ajuns in noapte, ceea ce inseamna ca Alexandra a stat pana foarte tarziu. M-am incruntat usor si l-am deschis. Inauntru era o simpla srisoare, asa ca am daspaturit-o repede.

" Doamna Blake, aveti aici rezultatele cerute pentru probele de ieri. Amprentele de pe trandafiri coincid lui Richard Connor. Necasatorit, 41 de ani, politist in serviciile secrete de aproape zece ani. Speram ca v-am fost de ajutor. L.A.P.D." 

Mai era inca ceva in plic asa ca m-am grabit sa-l scot. Era o imagine, exact portretul omului pe care il vazusem la cimitir. El era. Identificare corecta. M-am ridicat, apeland un numar si incercand sa incui usa in acelasi timp. 

  - Buna dimineata. Zoey Blake aici. As dori localizarea unui barbat pe nume Richard Connor. 

Am asteptat raspunsul catevva secunde, si intr-un final l-am primit.

  - La hotelul din centru? 

Din nou, a trecut putin timp pana la urmatorul raspuns, ce consta in numarul camerei si etajul. 

  - Va multumesc! 

Am inchis si am luat masina. Am privit ceasul si abia au trecut 30 de minute. Am iesit fara sa dau vreo explicatie incotro, si am condus relaxata pana la hotel. Am platit parcarea, apoi m-am indreptat spre receptie. Am salutat politicos, mergand apasat pana in lift. Mi-am privit imaginea, si aratam aproape neschimbata de acum cativa ani. Un ticait m-a anuntat ca suntem la etajul noua, asa ca am coborat si am urmarit cu privirea numarul camerelor pana am dat de cel care ma interesa. 

Am batut incet, dar am accentuat cand am vazut ca nu imi raspunde. Dupa cateva minute bune, usa s-a deschis intr-un final. Acel barbat statea in tocul usii, jumatate adormit si sifonat. Am presupus ca era cu cineva .. sau doar a adormit imbracat. Privirea lui s-a marit automat la vederea mea, si parca cineva il electrocutase. Am ridicat dintr-o spranceana intreband din priviri ce e in neregula dar nu vedeam niciun raspuns in ochii lui. Doar panica. 

  - Zoey Blake, trebuie sa va adresez cateva intrebari domnule Connor, spun si ii arat insigna, apoi il bag inapoi in camera. 

  - Imi cer scuze pentru deranj. 

Vocea lui ragusita parca m-a lovit a un tren. Asa cunoscuta si totusi atat de .. straina. M-am asezat pe unul dintre fotolii.

  - O cafea? 

Normal as fi spus nu, dar chiar nu bausem astazi, plus ca ..

  - Va rog.

S-a ridicat si s-a dus in bucatarie, iar in secunda urmatoare la fel am facut si eu. Am inceput sa caut lucruri, indicii, orice care sa ma ajute. M-am uitat prin sertare, pe sub pat dar nimic .. Am deschis dulapul si am dat de o servieta, pe raftul de sus, dar cand m-am ridicat sa o iau, am fost prinsa intr-o stransoare si cu un pistol lipit de tampla.